Autor: Narine Abgarian
Traducător: Luana Schidu
Apariție: 2024
Nr. pagini: 264
Editura: Humanitas
Narine Abgarian s-a născut la Berd, în Armenia, într-o familie de intelectuali, bunicul patern fiind supraviețuitor al genocidului armean. A cunoscut succesul internațional odată cu traducerea în peste 20 de limbi a bestsellerului “Din cer au căzut trei mere” (2015; Humanitas Fiction, 2021), distins, în 2016, cu Premiul Iasnaia Poliana. În 2020 a publicat „Simon” (Humanitas Fiction, 2023), roman câștigător al Bolșaia Kniga – Premiul cititorilor, devenit, de asemenea, bestseller. În 2015, lui Narine Abgarian i s-a acordat Premiul Literar Aleksandr Grin pentru contribuția excepțională la dezvoltarea literaturii naționale, iar în 2020 The Guardian a inclus-o pe lista celor mai buni șase autori contemporani europeni.
Descriere
Treizeci și una de povestiri înlănțuite, ce alcătuiesc un adevărat roman despre locuitorii orășelului Berd, aflat la granița dintre Armenia și Azerbaidjan, a căror viață e schimbată pentru totdeauna de războiul (cât se poate de real) abia încheiat (sau poate nu).
Aici, oamenii încă mai pun carne la garniţă, adună fructele, coc pâine și ţes covoare, dar viaţa fiecăruia se împarte în „înainte“ și „după“. Aproape fiecare dintre ei a pierdut pe cineva drag. Dar învață să trăiască mai departe și sunt încredinţaţi că, atâta timp cât mai ai un strop de putere, trebuie să-i ajuţi pe cei aflaţi în impas. Uneori, chiar pe un inamic. Astăzi, orașul e același – cu ninsori în februarie și aromă de miere pe câmpurile din împrejurimi în septembrie, cu bătrâni buni la suflet și încăpăţânaţi. Numai viaţa e altfel.
Ce spun criticii
„Tonul neașteptat al acestei cărți – nu un cântec de luptă, ci un recviem al iertării – creează un efect terapeutic uluitor: pare că îngerul morții umbrește cu aripile lui pământul Berdului, crimele sunt iertate, nodurile se desfac, iar pe vechile morminte iarba înverzește din nou.“ (Galina Iuzefovici)
„«Cine poate ști care e unitatea de măsură pentru suferinţă?» În «Viaţa e mai dreaptă decât moartea», toată lumea își primește porţia de suferinţă. Berdul natal, atât de pitoresc în celelalte romane de Narine Abgarian, devine un loc din care se ridică spre cer un mare strigăt de jale: durerea celor care rămân. O carte care se opune singură, cu vorbele ei simple și frazele ei necăutate, ororilor tuturor războaielor. Mărunte povești care, împreună, alcătuiesc un mare roman al nedreptăţii istoriei. Este o carte care sângerează aproape la fiecare frază și totuși, ici-colo, rămân câteva crâmpeie de gingășie intacte. Pentru că scopul ei declarat este «să refacă îmbrăţișările rupte». Prin volumul Viaţa e mai dreaptă decât moartea, literatura contemporană s-a îmbogăţit cu o voce atât de puternică, încât ar trebui să se audă în toată lumea.“ (Ioana Pârvulescu)
