Venerabilul preot Ioan Lungu a pășit în veșnicie

Cu durere în suflet și cu lacrimi în ochi consemnăm pentru neuitare trecerea la viața de dincolo a venerabilului Preot Ioan Lungu din Preutești, județul Suceava.
Ziua de 3 decembrie 2013 a însemnat pentru ținutul Fălticenilor ziua în care dragostea sinceră și recunoștința profundă au răsunat armonios în cea mai frumoasă cunună de rugăciune a sufletului omenesc dăruită preotului Ioan aflat pe drumul neînserat al veșniciei și presărat cu flori de înmormântare.
Un asemenea eveniment de trăire creștinească nu va fi dat uitării și va rămâne așternut în sufletele noastre ca o amintire frumoasă despre cel care a fost preotul, rugătorul și duhovnicul neîntrecut Ioan Lungu.
La acest ceas de întristare a miilor de oameni care l-au iubit și prețuit, mângâierea a venit din partea Înalt Prea Sfințitului nostru Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, care înconjurat de un sobor de preoți slujitori a înălțat lui Dumnezeu cele mai solemne, pioase și mișcătoare rugăciuni de pomenire, evocând apoi viața părintelui Ioan cu multă dragoste și demnitate arhierească.
Din rândul celor dăruiți de Dumnezeu cu haruri deosebite numele preotului Ioan Lungu s-a înscris cu litere de aur în inimile credincioșilor din satul Preutești. Subțirel și potrivit la stat, cu fața veselă, brăzdată de mulțimea celor aproape 92 de ani, cu părul nins și ochii de un viu și profund albastru, privea bucuros și primitor pe toți cei care îi pășeau pragul având o disponibilitate și o dragoste imensă de a ajuta.
Vocația sa preoțească își are rădăcinile în anii copilăriei în casa părintească de la Țarna Mare, unde a văzut lumina zilei la 9 februarie 1922, în gospodăria a doi buni creștini, Grigorie și Natalia, dăruiți de Dumnezeu cu șase copii deosebiți. Dintre ei, cel mai mare a fost Ioan, o prezență luminoasă, care radia bucurie curată celor din jur. Dumnezeu i-a rânduit în viață o cale luminoasă și lungă, comparabilă cu inima și numele său.
A absolvit școala primară în Fălticeni, apoi Seminarul „Veniamin Costachi“ din Iași și Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cernăuți, susținând lucrarea de licență în 1946, sub îndrumarea vrednicului de pomenire patriarh Iustin Moisescu, pe atunci profesor în cadrul facultății. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a urmat Școala de Ofițeri de la Arad și a luat parte activă pe front unde a avut parte de încercări deosebit de grele. După război, a predat ca profesor de limba română la Colegiul „Nicu Gane“ din Fălticeni, acolo unde a citit în manuscris poeziile elevului său Nicolae Labiș, pe care l-a îndrumat și prețuit. În anul 1947, s-a căsătorit cu învățătoarea Maria Vizitiu din Fălticeni, care i-a dăruit doi copii deosebiți, Dan și Magda.
Ca profesor de limba română, nu și-a îngropat „talantul“ de teolog, ci l-a îngrijit cu multă dragoste, punând toată trăirea și priceperea sa în slujba lui Dumnezeu, a aproapelui și a Bisericii. Din acest nobil motiv, i s-a înscenat un proces și, sub o acuzație nedreaptă, a fost condamnat la canalul de exterminare a intelectualității românești din Cernavodă, între anii de tristă amintire 1952-1953. Întors acasă, a fost hirotonit preot slujitor pe seama parohiei Dumbrăvița, de unde s-a transferat, în anul 1963, în parohia Preutești, Protopopiatul Fălticeni, devenită locul său de suflet.
În ciuda vitregiilor vremii și a anilor grei, a slujit și cârmuit parohia cu multă demnitate, în fața barbariilor din perioada comunistă. A fost supravegheat ani în șir de „ochiul“ vigilent al securității comuniste, chiar prin intermediul unor enoriași dornici de mărire lumească. Cu toate acestea, pr. Ioan Lungu și-a trăit viața senin, cu dragoste și fără a urî pe nimeni, așa cum a învățat, predicând din Sfânta Evanghelie atâtor generații de enoriași.
Dintre personalitățile bisericești cu care părintele Ioan a legat strânse prietenii amintim pe Arhimandritul Ilie Cleopa și Mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeală de care s-a legat sufletește încă din vremea când aceștia viețuiau la Mănăstirea Slatina.
Ca preot slujitor al altarului, s-a remarcat ca un om cu simțăminte deosebite, de la care fiecare avea de învățat ceva folositor pe drumul vieții. Despre preotul Ioan Lungu oricine poate să dea mărturie ca despre un om sfătos, care știa bine să cântărească vorbele și să le ofere spre folos celor încercați. Cu glas mare și vorba hotărâtă, asemeni unui mare povestitor, a mânuit arta cuvântului cu multă măiestrie, povățuind pe calea mântuirii multe generații și învățând poporul din frumusețea credinței noastre strămoșești.
Dintre realizările gospodărești cele mai de seamă ale părintelui Ioan Lungu se remarcă construcția sacră și monumentală a Bisericii cu hramul „Sfânta Treime”, din centrul satului Preutești, la care s-a lucrat cu multă pricepere și dăruire din anul 1991 și până în 2006, când osteneala colectivă a preotului Ioan și a enoriașilor săi a fost binecuvântată de Dumnezeu prin slujba de sfințire oficiată de Înalt Preasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un numeros sobor de preoți.
Cu voia lui Dumnezeu părintele Ioan a trecut la cele veșnice în zi de mare sărbătoare și de cinstire a Sf. Apostol Andrei, împăcat și mulțumit că și-a împlinit cu demnitate rostul pe pământ de bun slujitor și iubitor de neam.
Dorim să mulțumim celor care au fost alături de noi și au făcut din acest eveniment o mare sărbătoare. Transmitem cu acest prilej mulțumiri Înalt Prea Sfinției Sale Pimen că ne-a mângâiat duhovnicește cu prezența sa , precum și celorlalți preoți slujitori și enoriași ai parohiei Preutești în frunte cu Domnul Primar Ion Vasiliu care s-a implicat în mod deosebit în organizarea evenimentului.
Părintelui Ioan veșnică să-i fie pomenirea în fața lui Dumnezeu și în amintirea celor care l-au iubit și prețuit. (A consemnat, pr. Mihai Moroșanu, parohul din Preutești)