Deși a scris numeroase poezioare („Imnul Crucii”, „La Basarabia“, „Partea și norocul meu“, „Portretul iubitei“, „Anacreon și femeile“, „Cântec“ etc., toate publicate în „Aurora Română”), ba chiar și o epopee, „Dragoșiada“, cu titlu final „Descălecarea lui Dragoș în Moldova“, precum și o sumedenie de versificări ale poveștilor și tradițiilor populare, meritul mare al lui Vasile Bumbac stă în traduceri din Schiller („Contele de Habsburg“), Horațiu („Oda a 4“-a), Homer („Iliada”) etc.