Valoarea umană într-o lume a progresului



Valoarea umană într-o lume a progresului
Valoarea umană într-o lume a progresului

Progresul științific și tehnic este justificat numai atunci când este pus în slujba tuturor, nu a unui anumit ansamblu de persoane reunite pe baza unei comunități de interese. În cazul progresului spiritual, din punct de vedere creștin, lucrurile sunt clare, întrucât acesta constituie o mergere înainte, o schimbare în bine a persoanei, care se străduiește în mod conștient să se desăvârșească încă din lumea aceasta (cu ajutorul harului dumnezeiesc), însă nu într-un mod egoist, izolat, ci în comuniune cu semenii pe care îi poartă permanent în rugăciune. Acesta este modelul oferit nouă de cei ce au ajuns la sfințenie. Nimeni nu poate nega beneficiile progresului tehnic și știinific în viața concretă a omului, dar la fel de adevărat este că nu se pot nega nici riscurile pe care le poate aduce umanității întregi un anumit progres, iar aici amintesc doar de progresele în materie de energie atomică. În acest sens, pr. dr. Vasile Răducă sublinia faptul că știința fără conștiință poate fi catastrofală.
Prin urmare, toate descoperirile, performanțele în medicină și experimentele ar trebui să aibă la bază sau ar trebui să pornească de la vocația omului în lume, care este creat după chipul lui Dumnezeu și care are o valoare unică. Omul este răspunzător înaintea lui Dumnezeu de felul în care trăiește viața sa pe pământ și de modul în care se comportă în lume. De aceea, concepția conform căreia avem dreptul să facem orice dorim cu trupurile noastre, sau aceea conform căreia femeia are dreptul să hotărască asupra embrionului din pântecele său este inacceptabilă, atât din punct de vedere moral, cât și logic. „Embrionul nu aparține nici femeii, nici bărbatului care au contribuit la crearea lui, ci constituie o ființă vie distinctă. Ființei acesteia i se face evident o nedreptate când este ucisă de proprii părinți, în special de mama care provizoriu o poartă. În fine, nu este logic să fie numit «drept al omului» ceva ce implică privarea de viață a ființei umane care deja a început să se formeze” (G. Mantzaridis, Morala creștină, p. 409). Au existat și există încă diferențe de gândire în ceea ce privește momentul în care Dumnezeu creează sufletul și-l unește cu trupul constituit în pântecele mamei. Astfel, vorbim, pe de o parte, de teoria „concomitenței, potrivit căreia Dumnezeu creează sufletul și-l unește cu trupul în momentul zămislirii”, iar pe de altă parte, de teoria „individuației tardive, conform căreia Dumnezeu pune sufletul în fătul constituit prin zămislire, atunci când structura material-biologică este capabilă să primească elementul spiritual” (pr. dr. Vasile Răducă, „Bioetica, familia și morala creștină”, în S.T., 1999, nr. 3-4, pp. 103-118). Biserica nu s-a pronunțat încă prin dogmă în privința vreuneia dintre aceste teorii, întrucât viața și apariția vieții constituie o taină.
Cu toate acestea, în Calendarul Bisericii Ortodoxe avem sărbători precum: Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (9 decembrie) sau Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul (23 septembrie). Așadar, noi prăznuim nu doar nașterea unor sfinți importanți sau momentul trecerii lor la viața veșnică, ci și zămislirea, intrarea în umanitate a unor persoane sfinte, care au contribuit fundamental la mântuirea neamului omenesc. De aici rezultă că accentul cade pe natura umană, precum și faptul că fiecare persoană, chiar din momentul zămislirii, este deținătoarea unui program al mântuirii. De menționat este și faptul că, atât înainte, cât și după nidare, embrionul uman este de natură umană, deci are o valoare infinită. „El nu se face embrion uman, el apare ca embrion uman, în același fel în care ghinda nu este stejar, ci devine stejar în condiții adecvate. Transcendența sa (fundamentul ultim al drepturilor sale) nu este primită de embrion din partea cuiva; el o posedă totală, sau în potență, prin sine, prin existența sa personală, din momentul apariției sale” (Jean Louis Broguês, Les trois chocs de la bioéthique, în: „Novelle revue, théologique”, tome 112, 1990, pp. 886-887).
(Pr. Ștefan Sfarghie, Ziarul Lumina)



Recomandări

Zi de aleasă sărbătoare în Horodnic de Sus, cu liturghie arhierească oficiată de episcopul Europei de Nord, onoruri pentru preoții comunității și o lecție de unitate a primarului Valentin Luță

Zi de aleasă sărbătoare în Horodnic de Sus, cu liturghie arhierească oficiată de episcopul Europei de Nord, onoruri pentru preoții comunității și o lecție de unitate a primarului Valentin Luță
Zi de aleasă sărbătoare în Horodnic de Sus, cu liturghie arhierească oficiată de episcopul Europei de Nord, onoruri pentru preoții comunității și o lecție de unitate a primarului Valentin Luță

„Cu Hristos pe cărările vacanței” – Tabăra de vară din Vama, o sărbătoare a bucuriei, credinței și educației

„Cu Hristos pe cărările vacanței” – Tabăra de vară din Vama, o sărbătoare a bucuriei, credinței și educației
„Cu Hristos pe cărările vacanței” – Tabăra de vară din Vama, o sărbătoare a bucuriei, credinței și educației

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a primit Premiul „Regal Literar”, pentru volumul „Minunile – revelații ale Sfintei Treimi”

Mănăstirea Domnească Milișăuți „Sfântul Mucenic Procopie” și-a sărbătorit cel dintâi hram de la reînființare

Mănăstirea Domnească Milișăuți „Sfântul Mucenic Procopie” și-a sărbătorit cel dintâi hram de la reînființare
Mănăstirea Domnească Milișăuți „Sfântul Mucenic Procopie” și-a sărbătorit cel dintâi hram de la reînființare