Văduva înțeleaptă

Unei văduve i-a luat foc casa în care locuia. A reușit să își scoată copiii la timp, dar nu a apucat să își scoată și lucrurile. Totul a fost înghițit de foc. Femeia a petrecut noaptea în rugăciune, cerându-I Domnului să o ajute să facă rost de o altă casă. Noaptea, în vis, a auzit o voce care i-a spus:
– Dimineață să mergi la biserică și să îi spui părintelui ce ți s-a întâmplat. Să ceri ajutor pentru casă.
Când s-a trezit din somn, femeia s-a dus să vorbească cu preotul. Acesta i-a spus:
– Azi o să vină la mine un om bogat. A avut mai de mult niște ispite, dar cu rugăciune a trecut cu bine prin ele. De atunci e foarte săritor. Când îi spun să ajute pe cineva, o face imediat. Să vedem dacă te poate ajuta cu ceva.
Bogatul a venit și, auzind de necazul femeii, s-a hotărât să o ajute:
– Mama mea a murit acum o lună. A rămas un apartament gol, în care nu stă nimeni. O să puteți sta acolo. Facem actele cât de curând. Să fie pomană.
Când i-a spus soției sale că i-a dat apartamentul femeii văduve, ea s-a supărat.
– Nu, nu o să îi dai nimic. O să stea acolo cât vrea, nu îi luăm chirie, dar nu vreau să faci pomană un apartament. Cine știe când o să avem nevoie de el.
Dar bărbatul era hotărât:
– Nu, i-am spus că îl dau, pomana e făcută. Nu pot să o iau înapoi.
Noaptea, femeia sa L-a visat pe Hristos care i-a spus:
– Lasă-l pe bărbatul tău să dea văduvei casa. La cât e de necăjită, ajutorul vostru ar însemna foarte mult pentru ea.
Când s-a sculat, femeia i-a spus soțului ei:
– Nu mă supăram dacă, înainte de a-i da casa femeii, îmi cereai și mie părerea. M-a supărat faptul că nu mi-ai spus mai înainte. Acum, ce să zic, după visul pe care l-am avut aseară, sunt convinsă că e bine să îi faci actele femeii. Și i-a povestit bărbatului ce visase.
– Mai mult, de acum o să îi dăm femeii niște bani în fiecare lună, ca să îi fie mai ușor să își crească copiii.
S-au dus amândoi să vorbească cu văduva. Aceasta le-a mulțumit pentru casă, dar bani nu a vrut să primească:
– Mie Hristos mi-a spus să cer ajutor pentru casă, nu pentru altceva. Mi-ați făcut o mare bucurie cu casa. Dar bani nu îmi trebuie. Cât sunt în putere, dacă muncesc tot timpul, am destul ca să îmi cresc copiii. Ajutați-i pe alții dacă vreți, sunt destui oameni si mai săraci decât noi, spuse femeia.
Soția bogatului s-a mirat auzind aceste cuvinte. Și-a dat seama că, pe cât erau de mari greutățile prin care trecea văduva, pe atât de mare era și credința ei. Și luând aminte la înțelepciunea văduvei, soția bogatului și-a vândut toate bijuteriile și i-a dat preotului banii ca să îi împartă la săraci. Și-a dat seama că mai multă nevoie are un sărac de o bucată de pâine decât ea de o bijuterie….
„Iartă-mă, dar mai mulți nu-mi trebuie, destul îmi este acesta”
Un monah antiohian de neam cucernic, de la mănăstirea lui Casian, a mers la Sfintele Locuri pentru rugăciuni și, zăbovind el acolo, a sfârșit cele ce avea de trebuință, dar nu știa ce să facă. Și șezând în biserică se scârbea de aceasta. Plecând, a adormit puțin si L-a văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos grăindu-i: „Du-te la iconomul Sfintei Învieri si să-i zici lui: „M-a trimis Iisus la tine, să-mi dai pentru dânsul un galben și-ți voi da zapis la mână, și când va veni Iisus ți-l va da!””
Deșteptându-se monahul și rugându-se, a crezut cuvântului și, mergând, l-a aflat pe iconom căruia i-a zis precum i-a poruncit lui. Și a zis iconomul: „Dar când are să vină Iisus să mi-l dea?”. Iar monahul a răspuns: „Eu precum am auzit, ți-am spus, tu cum știi, asa să faci”. Atunci a zis iconomul: „Fă-ți zapisul!”. Și a șezut monahul de a scris asa: „Eu, Ioan, călugărul de la Antiohia Siriei, mărturisesc că am luat un galben de la tine, Stefan preotul, iubitorul de Dumnezeu, iconomul Sfintei Învieri, trebuindu-mi! Și pentru încredințare am făcut acest zapis al meu și, când va veni Iisus Hristos, ți-l va da”. Apoi, luând galbenul, a plecat.
Iar în noaptea următoare a văzut iconomul în vis pe cineva grăindu-i: „Ia-ți galbenul și să-mi întorci zapisul monahului!”. El însă nu voia, grăind: „Acela a zis că Iisus va veni și-mi va plăti”. Iarăși a zis: „Eu sunt Iisus, ia-ți dar galbenul și-mi dă zapisul călugărului. Sau vrei să iei mai mult? Iată, este al tău!”. Și deșteptându-se, a trimis nște oameni după monah, zicându-le: „Oriunde îl veți afla pe acel monah, să-l aduceți la mine!”. Și aflându-l, i-au zis: „Mergi, că te cheamă iconomul!”.
Acesta, temându-se, zicea întru sine că acela s-a căit și vrea să-i ia galbenul. De aceea, mergea cu sfială, iar acela văzându-l, i-a zis: „Părinte, mai ia și alți galbeni, câți vei voi, și-mi fă zapis!”. Părintele i-a răspuns: „Iartă-mă, dar mai mulți nu-mi trebuie, destul îmi este acesta, că nu mi-a zis Domnul să iau mai mult de un galben”. Iar cei ce au auzit, s-au mirat și au proslăvit făgăduințele Domnului cele nemincinoase. (1-366)
(Patericul mirenilor, sursa: www.pelerinaj.net)