Motto: ”Libertatea înseamnă să creezi o operă care să îți semene” – Henry Bergson
Și a fost UNTOLD… A zecea ediție… Poate ultima… Nu se știe… Sau ultima în buricul Clujului… Un kitsch exploziv înghițit de mase, dovedind mărunțenia spirituală a mulțimii inocenților rătăciți, însetați de vidul vestit.
Un kitsch exploziv, dovedind arghirofilia fără scrupule a organizatorilor și artiștilor… O marfă care, în consumatorii săi dezorientați, umple vidul interior, alungându-le vremelnic – ca oricare drog – tristețea născută din lipsa oricărui ideal; o tristețe zămislită lent în obscuritatea unor case părintești precare, uneori având ”de toate” și cu pretenții de elită… O tot spun: case cu părinți doar prăsitori, dar nu bine crescători…
UNTOLD… O afacere… și o formă de poluare multiplă, sub încurajatoarea spoială a modernului și ”libertății”.
Cei peste 360.000 de participanți – 270.000 din afara Clujului – dovedesc anvergura rătăcirii de masă a furnicilor cocoșate – tinere, majoritatea – orbecăind în joburi la modă, în sclavii adesea bine plătite, dar aflate în afara vocației; vocație care, înainte de toate, consistă în descoperirea și cultivarea talentelor individuale, generând creativitatea; adică, ”a fi artist” în ceva de folos: o descoperire ce cade în sarcina părinților.
Creativitatea – sinonimă cu vocația – înseamnă punerea în valoare a propriilor talente, înclinații… Este o fericită și permanentă stare ce salvează omul de statutul de consumator, întrupând ceea ce un om ar putea face cu drag toată viața, chiar dacă nu ar fi plătit, văzut, admirat; creativitatea putând include creația artistică – în sensul comun – deși nu obligatoriu. Că, de la o vreme, vin recunoașterea, banii și, uneori, recunoștința, e cu totul altceva; ele nefiind scop, ci consecințele fericirii!
O stare, așadar, prin care omul, făcându-și bine sieși, face lumea mai bună. Firește, atât cât poate el, întrucât schimbarea se face lent: om cu om și om de la om.
Creativitatea scoate omul din dependența consumului divers, proiectându-l în libertate. Loc unde rostirea lui Henry Bergson – citată în motto – se confirmă.
Din nefericire, comoditatea de a consuma artă de calitate – chiar muzică, de pildă – este însă pentru mulți un argument suficient spre a se încredința de statutul spiritual deosebit. Oameni care, stând în vizuini călduțe și economicoase, exact prin această suficiență ”superioară”, se arată indiferenți față de multiplele fețe ale răului, urâtului și minciunii. Ceea ce permite expansiunea acestora.
