Universul poveștilor prinde viață pe pereți sub pensulele mânuite de două sucevence talentate. Nicoleta Ciubotariu, în vârstă de 25 de ani, și Raluca Mihaela Daniliuc, de aceeași vârstă, realizează pictură pe pereți pentru camere de copii, livinguri, dormitoare, holuri, bucătării, cabinete medicale, restaurante sau birouri. Două tinere care pe lângă o frumoasă prietenie împărtășesc și o mare pasiune – pictura. Cea mai mare dorință a celor două pictorițe, care se numesc acum „NiRal Art”, adică Ni(coleta) Ral(uca) Art, a fost să arate că pictorii nu sunt „muritori de foame” și că după ce termini studiile ai șanse să te realizezi pe plan profesional și financiar, chiar dacă nu este ușor.
La îndemnul educatoarei
Părinții Nicoletei își amintesc faptul că primul semn că fiica lor ar fi talentată la desen a venit de la educatoare. Pentru că au crezut în „ochiul” dascălului, părinții au dat-o pe Nicoleta, imediat după terminarea grădiniței, încă din clasa I, la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava, pe atunci Liceul de Artă. Nu a fost ușor, pentru că trebuia să dea un examen, să facă un desen, care, până la urmă, i-a rămas în amintire pentru tot restul vieții, pentru că i-a „scris” un destin. Tema pentru examen a fost „vacanța de vară”, iar Nicoleta a desenat curtea bunicilor.
„Sincer nu știam ce e cu mine, deoarece nimeni nu mi-a spus ce căutam eu acolo, cert e că atunci, spre surprinderea mea, am intrat. De acolo au urmat 12 ani, cei mai frumoși din viața mea. Am fost la secția pictură, din clasa I până în clasa a VIII-a, apoi la secția de arhitectură, în anii de liceu, specializarea «design de obiect»”, ne-a povestit Nicoleta.
Pe drumul spre artă
Se spune că nimic nu este întâmplător, așa cum nici întâlnirea celor două fetițe, eleve de școală generală, nu a fost la voia întâmplării. Fetele s-au întâlnit în clasa a V-a. Raluca povestește cu mândrie că talentul îl are de la tatăl ei, pictor amator, care a cochetat cu pictura în anii tinereții și care din cauza vremurilor și a familiei a renunțat. Pe ea tot un cadru didactic cu ochi format, învățătoarea ei, a descoperit-o și a îndrumat-o spre Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava. În clasa a V-a, Nicoleta și Raluca au fost o perioadă colege de bancă, apoi, din clasa a IX-a, au studiat în clase paralele, deoarece Raluca a rămas la secția de pictură, până în clasa a XII-a. Nicoleta își amintește cu drag de acea perioadă, în care au împărtășit cam aceleași amintiri și experiențe în liceu. Acolo a fost locul în care s-au format ca oameni și, apoi, ca pictori. „Ar fi nedrept să menționăm pe cineva anume, căci pe parcursul anilor am trecut prin mâinile atâtor profesori care și-au lăsat amprenta și care au un imens merit în ceea ce am devenit azi. Nu cred că am apucat niciodată să le mulțumim pentru tot ce au făcut, pentru dăruire și profesionalism, pentru că ne-au călăuzit și insuflat iubirea de frumos”, ne-au spus cele două artiste.
Drumul spre succes
La sfârșitul liceului, drumurile celor două prietene s-au separat, dar nu pentru multă vreme. Raluca a continuat să-și ducă pasiunea mai departe, urmând cursurile Universității de Artă „George Enescu” Iași, secția Arte plastice – Pictură (îndrumător lect. univ. dr. Cristian Ugureanu), unde a terminat și masterul (îndrumător conf. univ. dr. Valentin Sava). Nicoleta a ales „calea rațională”, partea reală, pentru început, și a urmat cursurile Universității de Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași. Spera pe atunci că va face carieră în inginerie și va duce o viață „mai puțin artistică”. Soarta, însă, avea altceva în plan pentru ea. Îi hărăzise o nouă întâlnire cu prietena ei Raluca și o viață de artist…
Și azi se amuză cum au început să picteze. La terminarea liceului, în 2009, Nicoleta a lucrat part-time la un spațiu de joacă din Suceava. Înainte de deschiderea locului de joacă pentru prichindei, colegii Nicoletei s-au gândit că ar fi frumos să înfrumusețeze într-un fel spațiul.
„Cum pereții erau murdari, ne-am gândit să îi pictăm. Șefii au fost de acord cu ideea noastră trăsnită (pe principiul că mai rău de atât nu are cum să arate pereții după pictură) și, uite așa, eu am devenit «maestru» pentru cele două colege și sub îndrumarea mea am început să pictăm cu acuarele, creioane colorate și carioci un Mickey Mouse, Albă ca Zăpada și cei Șapte Piticii. Pe atunci, în Suceava, nu exista conceptul de «pictură pe perete», dar reacția copiilor a fost foarte frumoasă și surprinzătoare, drept pentru care am prins curaj și din două desene ajunsesem să colorez tot spațiul”, ne-a povestit Nicoleta, puțin nostalgică după acea perioadă.
A fost un început. Părinții copiilor au văzut, le-a plăcut și așa a început Nicoleta să lucreze ca voluntar, „de dragul de a picta prin casele oamenilor, dar nu ca o meserie, ci mai degrabă ca un hobby”.
Documentare, studiu
În anul 2013, a venit marea provocare pentru Nicoleta Ciubotariu, când i s-a propus să picteze o grădiniță din Gălănești. A fost copleșită la început, deoarece era un volum mare de muncă și știa că singură nu o să facă față. A pus imediat mâna pe telefon și a sunat-o pe prietena ei Raluca. „Vii să pictezi cu mine?”, a fost prima întrebare, la care răspunsul de la celălalt capăt al firului, fără alte întrebări, a fost ”Da”. Acela a fost începutul unei colaborări care rezistă și astăzi. Cele două tinere artiste s-au trezit într-o clădire imensă, cu pereți albi, cărora ele trebuiau să le dea viață. Nu aveau foarte multă experiență în pictatul pereților. Tinerele știau să picteze, dar nu pereți.
Fiind instituție publică, unde avea să intre foarte multă lume, presiunea a fost destul de mare pentru ele. Au început să se documenteze, să ceară sfatul unor pictori cu experiență și, încetul cu încetul, au învățat despre tipurile de culori și tehnicile care trebuiesc folosite în pictarea pereților, iar rezultatul a fost unul foarte bun. „Comenzile au început să vină și, imediat după terminarea facultății, am hotărât că asta ne dorim să facem și că, da, se poate trăi și din pictură. Nu am fost profesioniste de la început. Ca în orice domeniu, experiența te ajută să devii mai bun. Din orice am încercat să învățăm ceva și de fiecare dată și la fiecare comandă am încercat să ne autodepășim”, ne-a povestit Raluca.
În trei ani au decorat pereții a opt grădinițe, a nouă spații comerciale și peste 30 de camere de copii
Nicoleta și Raluca vorbesc acum despre „pictura pe pereți” ca despre o pasiune și job în același timp. Se simt foarte norocoase că au posibilitatea să le îmbine pe amândouă. Deși sunt foarte diferite, pictorițele cred că asta le-a ajutat să păstreze o prietenie atât de lungă. Raluca este cea energică, iar Nicoleta aduce calmul, echilibrul, fiind fata „cu picioarele pe pământ”. Ele râd și povestesc cu umor cum toți cunoscuții lor se miră, că la cât de diferite sunt, cum rezistă prietenia lor și de ce nu apar certuri. Răspunsul lor ar fi că se completează foarte bine. Până și tehnicile și rolurile în cadrul echipei sunt diferite: Raluca gândește culorile, se gândește la cromatică, la tehnică, iar Nicoleta se ocupă de perspectivă, de așezarea corectă a compoziției. Singura regulă în echipa „NiRal Art” este: „Fiecare pictează ceea ce îi face plăcere să picteze!”, fiind ghidate de principiul că „un lucru bine făcut e un lucru făcut din inimă și cu drag”.
Astăzi, cele două sucevence trăiesc din arta lor. Nu este un câștig imens, spun artistele, dar este unul decent. Se mândresc cu faptul că în trei ani au reușit să decoreze pereții a opt grădinițe, a nouă spații comerciale/birouri și peste 30 de camere de copii.
Provocare
Fiecare comandă reprezintă pentru Nicoleta și Raluca o provocare. Fiecare client e altfel, de aceea trebuie să se adapteze prima dată suprafețelor (pereților) și apoi cerințelor clientului. „Oamenii sunt foarte diferiți și dacă am învățat ceva este să nu judecăm oamenii și să nu încercăm să îi schimbăm. Când începem discuția cu un client, acesta, pentru început, ne explică dorințele lui și ce vede el că ar trebui pictat, apoi îi prezentăm noi ideile și perspectiva noastră. De cele mai multe ori, ceea ce gândim noi nu corespunde cu ceea ce dorește clientul și, atunci, pornește «negocierea». Încercăm să îi aducem argumente și să îi explicăm că, de exemplu, într-o cameră cu mobilă mai colorată pictura ar trebui realizată în culori mai pale sau mai grizate sau că din punct de vedere compozițional este nevoie de încă un personaj în dreapta ca să se echilibreze compoziția”, ne-au povestit cele două pictorițe.
Ele au completat că foarte multă lume nu înțelege că pictura are și ea rigorile ei și că și ele, este normal, se ghidează după niște reguli și norme tocmai pentru a evita kitsch-ul. Mulți clienți sunt de acord și le acceptă recomandările, alții nu reușesc să înțeleagă. Așa că aici se naște compromisul. De aici începe provocarea, partea cea mai frumoasă din meseria celor două sucevence, partea în care ele încearcă să găsească un echilibru între ce dorește clientul, fără ca ele să se abată de la regulile bunului-gust. Au avut și comenzi pe care le-au refuzat pentru că nu se potriveau cu stilul lor sau pentru că, din păcate, „compromisul era prea mare”.
Pasiuni
În timpul liber care le-a mai rămas între picturile pe pereți, artistele pictează tablouri, petrec timp cu familia, cu prietenii. Nicoleta este vicepreședinte în cadrul Asociației Juventus și membru în cadrul Asociației Intercult Bucovina, două ONG-uri din Suceava care lucrează cu tinerii. De-a lungul celor opt ani de când face voluntariat, Nicoleta ne-a spus că a pus umărul la realizarea a zeci de proiecte și activități pentru tineri și despre tineri și că voluntariatul reprezintă un câștig imens pentru ea și un mod foarte plăcut de a-și petrece timpul liber.
Raluca se poate mândri cu faptul că este membră a Uniunii Artiștilor Plastici – Filiala Iași și că până în prezent a avut trei expoziții personale, două desfășurate în Iași și una în Suceava. În cadrul acestor expoziții, tânăra și-a expus propriul concept și propria viziune asupra artei. În acest moment, tinerele nu au visuri mărețe. Ele își doresc doar să reziste pe această piață și să aibă proiecte frumoase în continuare. Au fost foarte multe persoane care le-au descurajat în anii liceului sau ai facultății și care le spuneau că „pictura nu este o meserie”, că este o pierdere de timp și ar trebuie să facă și ele „ceva serios”. Probabil aceasta e cea mai mare problemă cu care se confruntă absolvenții în vremurile noastre, faptul că sunt descurajați.
Nicoleta și Raluca spun că societatea noastră are un handicap în gândire, „tindem să îndemnăm copiii spre științele exacte și considerăm arta un hobby. Pe noi descurajările nu ne-au oprit, ci, dimpotrivă, ne-au ambiționat. Da, este greu să faci o afacere și este și mai greu să reziști. Noi suntem două tinere simple și am pornit la drum fără ajutor. Am lucrat multe ore voluntar, fără plată, pentru că ne-am dorit să performăm. Nu a fost ușor, nu este nici acum, dar marele nostru avantaj este că dimineața nu mergem «la serviciu», ci mergem la pasiunea noastră”.
Pictura pe perete este accesibilă ca preț
Nicoleta și Raluca ne-au mai spus că pictura pe perete nu este scumpă. Multă lume fuge de ideea pictării, gândindu-se că aceasta înseamnă o grămadă de bani și preferă stikerele sau tapetul. „Pictura pe perete este accesibilă ca preț. Aceasta se realizează în culori acrylice și var lavabil cu pigmenți pe bază de apă, nu sunt toxice, sunt fără miros și rezistă pe perete de la 4 la 10 ani. Durata de execuție este în funcție de complexitatea lucrării. Cei care doresc să vadă lucrările noastre și care vor mai multe informații ne găsesc pe pagina de Facebook NiRal Art”, ne-au mai povestit sucevencele care, slujind artei și pasiunii lor pentru pictură, încearcă să răzbată în aceste vremuri, în care oamenii au din ce în ce mai puțin timp pentru ei, pentru a face ceea ce le place.
