Unde greșesc toți

Mai acu’ vreo două, trei zile, ca întotdeauna când se adună la lot, pe muții (nu și pe Mutu!) planetei îi lovi pofta de vorbă. Ca atare, ba la conferințe de presă, ba „la liber”, după încheierea acesteia, se porniră, antrenor și jucători, să dea pe goarnă parte din gândurile și frământările ce le străbat neuronul (că mai mulți, măcar doi, n-am sesizat să fi dovedit că are vreunul). În ordinea gradelor, mai întâi a grohăit Puțircă (sau cum i-o zice…), iar primele lui sunete mi s-au părut chiar demne de a li se acorda atenție: „Cred că am greșit…”. Oameni buni, m-au trecut fiori. Să fiu al naibii dacă nu mi-a venit să-l îmbrățișez, fiindcă am crezut, preț de o secundă, în care timp mi-au trecut prin cap toate astea, că o să spună, în continuarea ideii, „…atunci când am acceptat să fiu din nou selecționer. Atunci când i-am gonit ca boul pe Mutu și Tamaș. Atunci când, tot ca boul, i-am convocat pe Bănel, Dodel, Gardoș și Cociș. Atunci când n-am convocat pe nimeni de la Rapid, dar am umplut Naționala cu faliții lu’ Becali ăla și ai lu’ Becali ălălaltu’. Și, în general, atunci când m-am născut. În concluzie, luați d-acilea demisia mea, că n-oi fi mai prost ca Răzvan care s-a cărat tot înainte de două meciuri”. În loc de asta, ce-auzirăm? Asta: „…când am acceptat ca meciul să se joace la București. La Ploiești, tribunele ar fi fost pline.”!!! Ați priceput ideea: domnul Pițurcă e ușor șucărit că s-au vândut doar vreo 500 de bilete. Vina, desigur, nu e a lui și a cirezii pe care o tot convoacă, la fel ca Răzvan, ci a noastră, a spectatorilor, care ne-am dezobișnuit să mai punem botu’ la golăniile lor; care ne-am săturat să-i vedem pe toți vopsiții cărora li se rupe-n paișpe de onoare, de spectatori, de fotbal în general, băgați în Națională doar-doar le-o mai crește prețul de vânzare la alți fraieri; care n-avem ce căuta la un meci pe care și dacă-l câștigăm cu 14-0, tot panarame rămânem din moment ce așteptăm ca Luxemburg să bată-n Bosnia etc. A mugit și căpitanul Raț: „Spectatorii trebuie să fie alături de Națională și la bine și la greu.”!!! Zău, mă? Și la mai ce? La cârciumi și la curve nu? Da’ voi, mă Rățușcă, pardon, când dracu’ ați fost alături de noi în ultimii 10 ani?