Ca punând fenta pe ei, să-i împarți în două cete, juniori și bătrânei… Total lipsit de glorie modul în care Manchester a înțeles să abordeze cele două meciuri din semifinală. Față de englezi, măcar Barcelona a încercat să joace în ambele manșe, chiar dacă între intenție și faptă a fost cale lungă. Acest jucător cu adevărat extraordinar care este Messi, capabil să-l scoată cu obstinație din joc pe Scholes la fiecare minge, numai modulând din gleznă, s-a zbătut în van, fiind limpede pentru toată lumea că pur și simplu n-are cu cine! Eto’o și Henry, niște umbre, incapabile să intre într-o combinație, să se arate la “un-doi”, nu mai vorbesc despre finalizare… Iniesta, un inspirator pur, distribuit pe banda stângă în rol de Ronaldinho, a sfârșit prin a fi schimbat, iar speranțele Barcei au început să se scurgă precum nisipul din clepsidră. Nu știu dacă ați simțit la fel, dar dacă ceva a lipsit echipei blaugrana pentru a juca finala, acel ceva a fost spiritul rebel al lui Ronaldinho. Așa cum era el în joc, mai narcisist, cu capul întors ostentativ în direcția opusă direcției în care pleacă pasa, conștient că acest lucru nu mai păcălea pe nimeni, dar știind instinctiv că un zâmbet smuls spectatorilor face uneori mai mult decât orice tactică savantă. Și Dințosul dansează cu mingea, însă nimeni nu s-a simțit ofensat din cauza asta! Orice s-ar spune, la nivelul unui club de talia Barcelonei, staff-ul tehnic se face vinovat de a nu fi știut să gestioneze relația cu un jucător ca Ronaldinho, al cărui caracter nu este nici pe departe atât de dificil ca al lui Ibrahimovic, de exemplu.
Așadar, beneficiara acestei stări de fapt de la echipa catalană a fost cinica Manchester, pe care hârșitul Sir Alex Ferguson a obligat-o să joace ermetic, la greșeala adversarului, știind că aceasta se va ivi mai devreme sau mai târziu. Una dintre erori s-a petrecut chiar în zorii primului meci, însă Cristiano Ronaldo a vrut să execute într-un mod sofisticat acel penalty. Acum, la retur, la unicul gol al semifinalei, Scholes a primit o pasă de la un adversar care reușise o recuperare în margine, însă a întors, contrar tuturor regulilor, mingea în centru…
Dincolo, la Chelsea-Liverpool, nici una dintre echipe n-a refuzat jocul și ce a ieșit am văzut cu toții. Chiar dacă a ridicat paroxistic tensiunea pe final, portarul Cech și-a consumat ghinionul când trebuia. M-a bucurat victoria albaștrilor în virtutea legii compensației, care se va aplica, sper, și la sfârșitul acestui sezon. Mă refer la faptul că Manchester și Chelsea, echipele care fac legea, iată, și în insulă și pe continent, își vor împărți finalmente succesele. Deși n-aș exclude complet nici varianta the winner takes it all, vorba suedezului!
