Toți părinți își iubesc copiii și fiecare este mândru de odrasla lui, așa cum e și normal. De mici copiii sunt învățați să aibă tot ce este mai bun , fără să facă mai nimic în schimb. Încă din primi anii de școală , educația copilului trebuie corectată, de aceea e bine ca măcar unul dintre părinți să se ocupe de acest aspect. Având în vedere că trăim în secolul vitezei, de cele mai multe ori facem o parte din lucruri pe fugă, iar celelalte le lăsăm pe mâine și, din cauza problemelor…, ajungem să uităm și de propriul copil, care are nevoie de cineva cu care să comunice . Timpurile pe care le trăim sunt dificile, și de foarte multe ori părinții se axează doar pe lucrurile materiale care îi trebuiesc copilului, și anume să aibă hrană, îmbrăcăminte, rechizite etc. și mai puțin pe educația lui, având în vedere că o parte din ei cred că școala are datoria pentru educarea copiilor. Plecați de dimineață până seara la muncă, pentru a oferi “ceva mai bun” copilului, părinții uită complet că tentațiile și influențele de astăzi sunt mult mai puternice față de vremea când erau ei copii.
Am asistat la o scenă groaznică făcută unui băiat de vreo 12 ani (lângă apropierea locuinței mele), pe un teren din curtea unei școli. Un grup de băieți încercau să–l mai bage o dată pe băiat într-un buncăr, în afara faptului că îl îmbrânceau. Deși aparent, mi s-a părut o glumă, văzând lacrimile și rugămințile băiatului de a fi lăsat în pace, mi-am dat seama că acel copil trăia o dramă… în acele momente. Nu am putut să mă abțin, așa că am intervenit imediat ce mi-am dat seama ce se întâmplă. Acel băiat a luat-o la fugă bucuros, văzând că l-am scăpat din mâna altor copii. Răutatea cu care se comportau față de acel copil m-au marcat pe mine, ca adult! Apoi ca să aflu, dintr-o pură coincidență, că unii dintre acei copii bătăuși consumă alcool și tutun în propria casă, fără știrea părinților, bineînțeles.
Când vine de la școală, copilul respectiv își ia acei presupuși ”prieteni” și îi cheamă la el acasă, unde fac lucruri care te îngrozesc. În afara faptului că au un comportament foarte vulgar, ei își spun “șmecherii de cartier”. Mai nou am văzut că iau și bani, spun ei “taxa” pentru a intra în școală.
E groaznic ce se întâmplă în școli și în viața copiilor, care vor conduce într-o zi România! Nu știu cum părinții pot trece așa fără să se intereseze de copilul lor, poate are probleme și nu poate să destăinuie ce are pe suflet, mai ales că vede că nici unul dintre părinți nu are timp niciodată de el.
Și apoi ajungem să ne mirăm de faptul că ajunge mare și o ia pe calea greșită. Începe să facă fel și fel de nenorociri care ne șochează. Copiii ajung să facă ce văd la părinții, poate chiar mai rău.
Eu încă nu sunt mamă, dar cred că m-ar durea enorm de tare să aflu lucruri despre copilul meu, pe care el nu a avut curaj niciodată să mi le spună. Dar nu știu cum gândesc majoritatea mamelor, dar eu în locul lor m-aș întreba ce face copilul în lipsa mea, ce face la școală etc.
Puțini sunt acei părinți care mai sădesc în inima unui copil credința în Dumnezeu. Ar trebui învățați de mici, cine este Dumnezeu, cum să fie mai buni, iar în timpul liber să mai spună câte o rugăciune. Dacă vor continua așa, iar părinții nu vor lua atitudine, vai fi și amar de noi, de vremurile ce vor urma.
Haideți să ajutăm copiii să fie copii în adevăratul sens al cuvântului, copii… cum eram noi odată… cu sufletul curat !
Ana-Maria MĂRGINEAN
