Experți din cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU) au întocmit un raport privind detenția secretă, o practică „revigorată” de războiul împotriva terorismului, incluzând România între statele din Europa care au acceptat-o, se arată într-un comunicat al ONU, publicat pe site-ul său.
Într-un studiu de 222 de pagini care va fi prezentat Consiliului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU, în luna martie, experții afirmă că „detenția secretă încalcă, în mod ireconciliabil, drepturile internaționale ale omului”, în timpul stării de urgență sau al oricărei forme de conflict armat.
Raportul, care a necesitat aproape un an pentru a fi finalizat, cuprinde răspunsuri din partea a 44 de state la un chestionar detaliat, precum și interviuri cu 30 de persoane, sau cu membrii familiilor lor ori avocații lor, victime ale detenției secrete și care ar fi fost, de multe ori, supuse torturii.
Experții recomandă interzicerea explicită a detenției secrete, precum și a tuturor formelor de detenție neoficială. Se solicită de asemenea respectarea drepturilor persoanelor private de libertate și luarea de măsuri pentru informarea familiilor în legătură cu capturarea, locația, statutul legal și starea de sănătate a acestora. Experții subliniază că în aproape nici un caz recent nu au existat anchete judiciare privind acuzațiile de detenție secretă și că, practic, nimeni nu a fost adus în fața justiției. Astfel, se recomandă o serie de măsuri de acordare a unor despăgubiri, reparații și reabilitarea victimelor, măsurile putând fi extinse, în anumite cazuri, și la familiile victimelor.
Studiul a fost întocmit de raportorul special privind promovarea și protecția drepturilor omului pe fondul combaterii terorismului, Martin Scheinin, raportorul special privind tortura și alte tratamente și pedepse crude, inumane sau degradante, Manfred Nowak, Grupul de lucru privind detenția arbitrară (reprezentat de vicepreședintele său, Shaheen Sardar Ali) și Grupul de lucru privind disparițiile forțate sau involuntare (reprezentat de președintele său, Jeremy Sarkin). Lucrând în mod independent și fără să fie remunerați, ei sunt numiți de Consiliul pentru Drepturile Omului, cu sediul la Geneva, căruia îi raportează.
Raportul notează că detenția secretă nu este un fenomen nou, în contextul luptei antiteroriste. De la regimul nazist la Uniunea Sovietică, cu sistemul său de lagăre – Gulag, statele au recurs adesea la această practică pentru a reduce la tăcere opoziția. În plus, studiul evocă folosirea detenției secrete în contextul războiului împotriva terorismului, în urma atentatelor de la 11 septembrie 2001.
Printre țările menționate în studiul experților ONU privind detenția secretă figurează Statele Unite, Rusia, China, India, Iran, Pakistan, Turkmenistan, Uzbekistan, Algeria, Egipt, Irak, Israel, Iordania, Arabia Saudită și Yemen, dar și România.
În iunie 2007, într-un raport pentru Consiliul Europei, raportorul Dick Marty a afirmat că avea suficiente „dovezi pentru a afirma că închisori secrete conduse de CIA au existat în Europa, în perioada 2003-2005, în special în Polonia și România”, potrivit studiului întocmit de experții ONU. Afirmațiile sale s-au bazat pe mărturii din partea a peste 30 de foști sau actuali membri ai serviciilor de informații din Statele Unite și Europa. Potrivit lui Marty, centrul de detenție din România ar fi funcționat începând din 2003 și până în a doua jumătate a anului 2005. Marty a remarcat faptul că „majoritatea deținuților aduși în România erau, potrivit surselor noastre, extrași «din afara teatrului de conflict». Această frază este înțeleasă ca o referire la transferurile deținuților provenind din Afganistan și, mai târziu, Irak.
Foști oficiali americani din serviciile de informații au dezvăluit cotidianului New York Times în august 2009, că directorul de atunci al principalei baze de aprovizionare a CIA din Frankfurt, Kyle D. Foggo, a monitorizat construirea a trei centre de detenție ale CIA, „fiecare destinate să primească în jur de șase deținuți”. Aceștia au adăugat că una din închisori era o clădire renovată de pe o stradă aglomerată din București, România, notează studiul ONU.
Raportul lui Dick Marty a inclus de asemenea informații care dezvăluiau cum avioane operate de CIA, folosite pentru transferul de deținuți, au aterizat la un aeroport din Polonia, precum și la baza militară Mihail Kogălniceanu din România, în perioada 2003-2005.
Cercetarea realizată în vederea întocmirii raportului ONU demonstrează că un avion Boeing 737 s-a deplasat către România în septembrie 2003. Aparatul de zbor a decolat de la aeroportul Dulles din Washington, la data de 20 septembrie 2003 și a realizat un „circuit” de patru zile, în cursul căruia a efectuat aterizări și decolări în șase teritorii străine diferite – Cehia, Uzbekistan, Afganistan, Polonia, România și Maroc -, precum și în Cuba, la baza Guantanamo. Experții ONU nu au fost însă în măsură să identifice nici o dovadă clară a unui transfer de deținuți în România, care a avut loc înainte de acest circuit de zbor.
Doi foști înalți oficiali guvernamentali au afirmat că dezvăluirile despre existența unor centre de detenție în Europa de Est la sfârșitul anului 2005 de către Washington Post și ABC News au determinat CIA să își închidă centrele sale din Lituania și România și să transfere deținuții al-Qaida în afara Europei.
În răspunsul său la chestionarul trimis de experții ONU, România a furnizat o copie a raportului Comisiei de Anchetă din Parlamentul României, privind investigarea afirmațiilor legate de existența unor centre de detenție ale CIA sau a unor zboruri efectuate de avioane operate de CIA pe teritoriul României. Concluziile anchetei sunt următoarele:
– Supozițiile Human Rights Watch și ale Amnesty International nu sunt confirmate. Același lucru este valabil și pentru supozițiile oficialilor americani și europeni referitoare la organizarea și operarea unor centre secrete de detenție ale CIA în București și Timișoara, unde deținuții ar fi fost supuși la tratamente inumane sau torturi.
– Toți cetățenii străini, inclusiv personalul militar, sosiți la bordul unor avioane pe teritoriul României au fost verificați de autorități cu îndatoriri în respectarea drepturilor omului, luând în considerare trecerea legală a frontierei.
– O supoziție nu poate fi exclusă complet: aceea a transferului aerian al deținuților suspectați de terorism, atunci când, după aterizare, ei nu au părăsit avionul străin, care se aflau în tranzit și sunt supuși reglementărilor și legislației diferite de cea națională.
