Un medicament diuretic ar putea atenua severitatea anumitor simptome ale autismului, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Institutul Național pentru Sănătate și Cercetări Medicale (INSERM) din Franța, publicat marți, informează AFP.
Studiul a fost realizat pe 60 de copii cu vârste cuprinse în intervalul 3-11 ani, suferind de autism și alte tulburări asociate acestuia, inclusiv sindromul Asperger, care au primit, prin tragere la sorți, timp de trei luni, fie un medicament diuretic (1 miligram de bumetanida pe zi), pentru „a reduce concentrația de clor” de la nivelul celulelor, fie un placebo.
Copiii au fost monitorizați timp de patru luni, iar în ultima lună nu au primit niciun fel de tratament.
Severitatea tulburărilor autistice ale copiilor a fost evaluată la începutul studiului și la finalul tratamentului, adică la capătul celor 90 de zile de tratament, dar și la finalul studiului.
Deși nu este curativ, acest tratament a antrenat, pentru 75% dintre copiii tratați, o scădere a severității simptomelor autismului, afirmă cercetătorii de la INSERM, al căror studiu a fost publicat în această săptămână în Translational Psychiatry.
După încheierea tratamentului, anumite tulburări reapar. „Chiar dacă nu poate să vindece boala, diureticul a diminuat severitatea tulburărilor de autism pentru cei mai mulți dintre copii. Potrivit părinților copiilor, aceștia au devenit mai «prezenți»”, afirmă Yehezkel Ben-Ari de la ISNERM, unul dintre autorii studiului, alături de medicul Eric Lemonnier, psihiatru specializat în autismul copiilor, de la Centrul Universitar din orașul francez Brest. Savanții francezi au constatat la copiii tratați mai ales o ameliorare a atenției și a capacității de a intra în contact cu persoanele din jur.
Din acest motiv, pentru a identifica populația vizată de acest tratament, cercetătorii francezi au depus o cerere de autorizare, pentru a putea să inițieze un test clinic în mai multe centre medicale pe scară europeană și, pe termen lung, să obțină autorizația necesară pentru lansarea pe piață a tratamentului.
Cercetătorii au subliniat, totodată, necesitatea de a evalua efectul pe termen lung al acestui tip de tratament și de a aprofunda studiile despre mecanismele prin care terapia acționează.
