Managerul Spitalului Clinic de Oftalmologie din Capitală, Monica Pop, studentă în anul patru în 1977, primește de 33 de ani bomboane, șampanie și flori de la o femeie care a fost îngrijită de ea după cutremurul de atunci.
„Eram studentă în anul patru în martie 1977 și colegă cu Mircea Beuran și soția lui, Magda și cu Silviu Opriș, acesta din urmă a decedat. După cutremur am fugit imediat la Spitalul de Urgență Floreasca. Am fost incluși imediat în echipele chirugicale. Pe lângă zecile de răniți și decedați a fost adusă o femeie, Ioana Ionescu. Locuia la etajul 8 al unui bloc de la Scala. Am ajutat la salvarea ei”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Monica Pop.
Ea a continuat spunând că, din 1977, în fiecare an, femeia vine la spital și aduce șampanie, bomboane și flori. „Este emoționant. Cred că toți ne putem numi supraviețuitori, dar ea spune mereu că noi am salvat-o”, a mai spus medicul.
În 4 martie 1977, cutremurul din Vrancea, cu magnitudinea de 7,3 grade pe scara Richter, a dus la prăbușirea sau avarierea, în întreaga țară, a peste 30.000 de locuințe. De asemenea, au fost afectate peste 700 de întreprinderi.
Cel mai greu lovit a fost orașul București. Aici s-au înregistrat 1.424 de morți, din totalul de 1.578 înregistrați în țară. Alți peste 7.500 de bucureșteni au fost răniți. Pierderile materiale provocate de seism au fost de peste două miliarde de dolari, dintre care 1,6 miliarde în Capitală.
După 33 de ani, efectele dezastrului de atunci se mai fac încă simțite: peste 20.000 de imobile din Capitală sunt vulnerabile în fața unui seism de intensitatea celui din 1977, iar capacitatea de intervenție în caz de catastrofă este depășită de situație.
Zona Vrancea este caracterizată de o activitate seismică ridicată. Are o suprafață epicentrală de circa 30 x 70 de kilometri. Cutremurele apar la adâncimi cuprinse în general între 70 și 200 de kilometri, fiind înregistrate și cutremure la adâncimi mai mari și respectiv mai mici, dar cu magnitudini reduse. Frecvența de apariție a cutremurelor vrâncene a fost analizată de-a lungul timpului și, cu extrapolare pe parcursul a 600 de ani, se poate aprecia că media de generare este de trei cutremure de magnitudine mai mare de 7,2 pe scara Richter pe secol.
Ultimele cutremure semnificative au avut loc în anii 1940 (magnitudine de 7,7 pe scara Richter, în domeniul de adâncime 150 – 180 de kilometri), 1977 (magnitudine de 7,5 pe scara Richter, la adâncime de 90 – 110 de kilometri), 1986 (magnitudine de 7,2 pe scara Richter, la 130 – 150 de kilometri adâncime) și 1990 (magnitudine de 6,9 pe scara Richter, la adâncime de 70 – 90 de kilometri).
