Transplantul de capete umane a devenit posibil grație progreselor realizate în medicina modernă, a afirmat medicul neurolog italian Sergio Canavero într-un studiu publicat recent în revista Surgical Neurology International, informează lemonde.fr.
Mai mult decât atât, întrucât creierul, protejat de cutia craniană, este locul în care se află personalitatea și conștiința și cuprinde acele elemente grație cărora fiecare om este unic, medicul italian consideră că ar trebui să se vorbească mai mult despre o grefă de corp decât despre o grefă de capete umane.
Chiar lăsând la o parte operele științifico-fantastice, precum romanul „Frankenstein” de Mary Shelley, ipoteza nu este complet nouă. Sergio Canavero s-a inspirat din lucrările chirurgului american Robert White care, în 1970, a reușit să transplanteze capul unei maimuțe pe trupul decapitat al altei maimuțe.
Robert White a prezis că în secolul al XXI-lea medicii vor putea să realizeze această operație și pe oameni, după ce vor inventa o metodă pentru a reconecta măduva spinării (maimuța din experimentul din anii 1970 era conștientă, dar tetraplegică). În studiul său, Sergio Canavero susține că această epocă a venit deja, explicând că măduva spinării secționată cu un instrument chirurgical poate să se repare destul de ușor, dacă medicii plasează cele două secțiuni în contact, într-un amestec de polimeri – polietilen glicol (PEG) și chitosan. Aceste produse sunt într-adevăr capabile să activeze un proces de reparație-fuziune a celulelor nervoase vătămate, așa cum au arătat experimentele realizate pe câini și pe cobai.
Odată îndepărtată această problemă, Sergio Canavero descrie în detaliu procedura transplantului de cap uman. Este nevoie de un receptor, de exemplu un tetraplegic sau o persoană care suferă de un cancer fără metastaze cerebrale. Este nevoie de un donator, de aceeași corpolență și de același sex (întrucât acest detaliu are, în acest caz de transplant, o importanță majoră), în stare de moarte cerebrală. În partea inițială a operației, două echipe de medici lucrează în paralel. Prima echipă răcește creierul primitorului, o hipotermie profundă care încetinește foarte mult metabolismul creierului, pentru ca acesta să nu sufere distrugeri cerebrale în perioada de timp în care nu va mai fi irigat. La nivelul gâtului, medicii desfac mușchii și vasele sangvine, traheea și esofagul. Se păstrează tiroida. A doua echipă pregătește gâtul donatorului, de cealaltă parte a inciziei. Ultima etapă: cele două echipe de chirurgi secționează simultan măduva spinării pe trupurile celor doi pacienți.
Apoi, totul trebuie executat foarte repede. Capul receptorului se află în ceea ce specialiștii în hipotermie numesc „stare de moarte controlată”. Capul este transferat pe corpul donatorului și medicii se ocupă imediat de reconectarea măduvei spinării grație unui amestec PEG-chitosan. Apoi, se rebranșează toate celelalte elemente anatomice. Trebuie început tratamentul imunosupresor, pentru a evita respingerea grefei (chiar dacă nu se știe încă prea bine care parte a noului corp este desemnată de cuvântul „grefă”). După ce pacientul se trezește, el va avea nevoie de tratament psihologic, pentru a învăța să își controleze noul trup. Dacă receptorul era în trecut tetraplegic, acesta va trebui să se reobișnuiască cu mișcările corpului său.
Potrivit autorului acestui studiu, chirurgii trebuie mai întâi să se antreneze, realizând experimente pe primate sau chiar pe oameni aflați în moarte cerebrală. Dacă totul se va derula așa cum este prevăzut, prima grefă de cap uman ar putea fi realizată peste doi ani, afirmă Sergio Canavero. Întrebat de cotidianul elvețian Le Matin în legătură cu costul unei astfel de operații, medicul italian a răspuns: „până la 10 milioane de euro, ceea ce înseamnă mai puțin decât salariul unui fotbalist”.
Articolul din Surgical Neurology International trece foarte repede peste numeroasele probleme de ordin etic pe care le ridică o astfel de operație. Însă, articolul semnalează o problemă importantă: în caz de succes al grefe, este foarte posibil ca persoana operată să poată să se reproducă. Or, celulele sexuale nu sunt fabricate în creier. Copiii persoanei operate ar fi deci, din punct de vedere genetic, urmașii donatorului mort.
Întrucât nicio lege bioetică nu a prevăzut o astfel de grefă, Sergio Canavero îndeamnă societatea actuală să analizeze cu atenție acest subiect. Într-un interviu acordat publicației Le Matin, el se întreabă: „Ce se va întâmpla atunci când un bătrân miliardar chinez va cere să aibă un nou corp? Medicii se vor «servi» oare din închisori, așa cum se întâmplă deja astăzi pentru anumite organe?”. Un alt exemplu dat de medicul italian: «Să ne imaginăm un nou Albert Einstein. Am putea decide să îi grefăm capul pe un alt corp pentru a nu-l lăsa să moară. Reguli etice ar trebui să fie adoptate, înainte ca acest procedeu să cadă în mâinile unor medici mai puțin scrupuloși”.
