Un fost polițist de frontieră din PTF Siret învinge sistemul penitenciar

Condițiile de detenție din Penitenciarul Iași sunt motivul pentru care un sucevean a dat în judecată instituțiile statului și a avut și câștig de cauză. Florin Fănel Rădăcină, fost șef de tură în Punctul de Trecere a Frontierei Siret, condamnat la 5 ani de închisoare, și-a exprimat nemulțumirea vizavi de faptul că nu sunt respectate condițiile stipulate în legislație.
Într-o primă fază, Florin Fănel Rădăcină s-a adresat judecătorului delegat la Penitenciarul Iași. Alături de alți nouă colegi, fostul polițist de frontieră a reclamat mai multe nereguli, cea mai importantă fiind legată de supraaglomerare. Mai exact, într-o cameră de 12 persoane sunt încarcerați 36 de condamnați, iar pe timp de vară aerul devine irespirabil.
Chiar dacă știa exact condițiile din penitenciar, judecătorul delegat a respins sesizarea, motiv pentru care totul a ajuns la instanțele de judecată, recte la Judecătoria Iași.
Aici, verdictul a fost exact opus. „În baza dispozițiilor din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare admite contestația formulată de către persoana condamnată Rădăcină Fănel Florin împotriva încheierii nr. 686 din 05.11.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Iași, prin care s-a dispus respingerea plângerii privind încălcarea drepturilor persoanelor condamnate, garantate prin Legea 254/2013”, se arată în minuta Judecătoriei Iași.
Magistratul care a analizat contestația a ajuns la concluzia că sunt încălcate drepturile prevăzute de lege, în sensul nerespectării condițiilor privind asigurarea a cel puțin 4 metri pătrați în camera de cazare.
„Obligă administrația Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță Iași să ia măsurile legale care se impun în vederea respectării normelor minime obligatorii constatate încălcate prin prezenta sentință penală cu privire la persoana condamnată Rădăcină Fănel Florin, aflată în regimul închis de executare a pedepsei închisorii”, se mai arată în decizia Judecătoriei Iași.
Soluția rămasă definitivă acum câteva zile trebuie pusă în aplicare de reprezentanții Penitenciarului Iași, fără a fi precizat un termen până când trebuie remediate deficiențele constatate.
O plângere pentru încălcarea mai multor drepturi a fost trimisă acum câteva luni și la CEDO
Nu este prima acțiune pe care Florin Rădăcină, dar și alți foști polițiști de frontieră au înaintat-o împotriva instituțiilor din România. În urmă cu câteva luni, o parte dintre polițiștii de frontieră încarcerați în Penitenciarul de Maximă Siguranță de la Iași au înaintat o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în care reclamă un șir întreg de abuzuri la care au fost supuși atât în perioada anchetei, cât și în timpul procesului.
Una dintre acuzații este aceea că în dimineața zilei de 3 februarie 2011, în urma perchezițiilor care au avut loc la domiciliile proprii, dar și la sediul Punctului de Trecere a Frontierei Siret, suspecții de la acea vreme au fost urcați în autobuze și duși la audieri la București, la sediul structurii centrale a Direcției Naționale Anticorupție.
„Nu li s-a permis să ia legătura cu avocații și nici să-și ia un minim de bagaj cu strictul necesar pentru igiena personală. Pe parcursul deplasării, care a durat circa 8 ore, deoarece distanța Rădăuți – București este de circa 500 de km, inculpaților nu li s-a asigurat hrană sau apă. Tot în același timp, posturile naționale de televiziune, precum și edițiile on-line ale unor publicații românești prezentau live traseul pe care inculpații urmau să-l parcurgă și, totodată, erau prezentate în mod public ca fiind persoane acuzate de fapte grave de corupție, asta în timp ce inculpaților nu le-a fost adusă la cunoștință vreo învinuire oficială de către procurorii DNA. Ulterior, după circa 15 ore din momentul plecării de la Rădăuți, inculpaților le-au fost aduse la cunoștință învinuirile și au primit ordonanțe de reținere, încălcându-li-se dreptul la apărare întrucât nu li s-a acordat un termen rezonabil pentru a-și pregăti apărarea”, se arată în plângerea transmisă către CEDO.
„Supraaglomerare, condiții sanitare precare, lipsa ventilației, căldură excesivă, acces minim la lumina zilei”
În afara motivelor expuse deja, în reclamația trimisă la CEDO se mai vorbește și despre condițiile inacceptabile din perioada arestului preventiv.
„Am fost încarcerați în diferite centre de detenție din București, deci la 500 de km de domiciliu și familii, în condiții de supraaglomerare, condiții sanitare precare, lipsa ventilației, căldură excesivă, acces minim la lumina zilei, fiind supuși astfel unui tratament inuman și degradant, fiind lipsiți de dreptul de a ne vedea familia sau copiii, în primul rând din cauza distanței mari”, se menționează în plângerea trimisă la CEDO.
Aceste condiții s-au repetat și ulterior, când inculpații au fost transferați de la București în arestul Inspectoratului de Poliție al Județului Suceava și în Penitenciarul Botoșani pentru a lua parte la procesul care a demarat la Curtea de Apel Suceava în aprilie 2011.
Un alt punct pe care persoanele condamnate în acest dosar îl reclamă este legat de procesul efectiv și în care consideră că s-a lucrat cu măsuri diferite în cele două faze ale sale, respectiv la Curtea de Apel Suceava și la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Mai exact, magistrații de la Curtea de Apel Suceava au decis, în urma administrării probelor din dosar, inclusiv audierea martorilor, că nu sunt elemente pentru ca inculpații să fie condamnați pentru comiterea infracțiunii de aderare, sprijinire sau constituite a unui grup organizat, iar în consecință au dispus achitarea acestora.
În schimb, instanța supremă a luat o decizie radical opusă, aplicând 48 de condamnări a câte 5 ani de închisoare cu executare și alte 14 condamnări a câte 2 ani cu suspendare pentru polițiștii de frontieră, în timp ce pedepsele pentru vameși au fost mai blânde.
O altă problemă ridicată este cea a bunurilor ridicate de anchetatori cu ocazia perchezițiilor din februarie 2011, în special în ceea ce privește sumele de bani găsite la domiciliile inculpaților și în conturile personale ale acestora.
„Având în vedere modalitatea arbitrară prin care au fost stabilite sumele de confiscat de la inculpați, s-au instituit și menținut măsuri asigurătorii abuzive, respectiv sechestre și popriri, care afectează grav dreptul de proprietate al inculpaților. Totodată, nu s-au operat restituiri sau compensări pentru sumele care au fost ridicate de la percheziții și chiar s-au menținut măsuri asigurătorii la cei care au achitat sumele impuse”, se mai arată în plângerea trimisă la CEDO.