La Galeria de Artă „George Cotos” a Muzeului Obiceiurilor Populare din Bucovina din Gura Humorului a avut loc, cu două zile în urmă, vernisajul expoziției de pictură a artistului plastic ieșean Mihai Coțovanu. Într-o atmosferă de veritabilă confraternitate, un trio ieșean, alcătuit din pictorul Mihai Coțovanu, criticul de artă Valentin Ciucă și jurnalistul cultural Călin Ciobotari de la „Flacăra Iașului”, „cei trei C” cum i-a numit gazda manifestării, Elvira Romaniuc, directorul muzeului, au fost onorați ca oaspeți în „casa cea mare” a instituției culturale humorene. Darul ieșenilor a constat în expoziția cu genericul „Armonie și culoare” în care Mihai Coțovanu, despre care Valentin Ciucă afirmă că „are statutul unui artist care a tranșat definitiv în favoarea artei”, a prezentat o suită alcătuită din 30 de lucrări, ulei pe pânză, peisaje, naturi statice, portrete, care, așa cum a spus exegetul ieșean, ne oferă prilejul unei „călătorii în teritoriul în care artistul trăiește continua aventură a unei formări”. Un dar completat cu excelentul album realizat de Valentin Ciucă, „Mihai Coțovanu – Penelul și paleta”, un album pe care cel de-al treilea membru al troicii ieșene, Călin Ciobotari, l-a prezentat ca pe o „întâlnire”, „o punte care a unit doi intelectuali, două sensibilități deosebite”, un artist înzestrat cu „bun simț și modestie” și un exeget care reprezintă „un reper autentic în lumea culturală ieșeană”. Remarcând „rafinamentul fondului sonor” al momentului, care sugera „o atmosferă liniștită de cină”, Valentin Ciucă (al cărui portret realizat de Mihai Coțovanu marca dominant centrul peretelui de fundal de sub arcada din capătul galeriei, un portret în care artistul, așa cum a spus chiar „subiectul” său, „a văzut ceea ce nu voiam să arăt, o melancolie ascunsă sub o bonomie colocvială”) a invitat publicul la un „exercițiu colectiv de inițiere”, la „un dialog în sublim” îndemnându-i pe cei prezenți să caute în tablourile lui Mihai Coțovanu „dincolo de designările imediatului”, în liniștea aceea impusă de lucrările sale („o liniște în care se aud fâlfâirile aripilor și respirația îngerilor”), „lucrurile care nu se văd”. Semnalând faptul că artistul („care are conștiința propriului eu uman și artistic”) „rămâne cantonat aprioric într-o zonă de clasicitate” („oarecum refractar soluțiilor moderne”) Valentin Ciucă a apreciat faptul că acesta rămâne fidel programului său existențial și artistic, atitudine care „exprimă însușirile morale ale unui spirit matur și echilibrat care vrea să se pună permanent în acord cu armonia universală”. O seară de inițiere colectivă întru frumos, în mijlocul unui public exigent și rafinat, și o expoziție însoțită de un album pentru care, așa cum a mărturisit Mihai Coțovanu, se simte „motivat pentru mai multă austeritate și responsabilitate” în demersul său artistic.
