Un copil în vârstă de 11 ani, din Gura Humorului, Andrei-Ionuț Varvaroi, care suferă de tetrapareză spastică și nu poate să meargă singur, reușind cu dificultate să facă doar câțiva pași sprijinit, are nevoie urgent de bani pentru a se trata la o clinică din Germania. După cinci operații și nenumărate ședințe de terapie în țară, care i-au furat copilăria și l-au maturizat înainte de vreme, după ce nici un medic din România nu i-a spus că, într-o zi, va putea fi independent și va putea merge singur, o veste neașteptată a venit din Germania.
O echipă de specialiști de la o clinică din Germania, după ce i-au făcut copilului foarte multe investigații, i-au spus că poate fi operat și va merge singur. Pe o scară de la 1 la 5, 5 fiind nivelul cel mai grav al bolii, Andrei a fost situat de medicii germani la nivelul 1,5, ceea ce înseamnă că șansele lui de a merge, de a face primii pași singur, de a alerga în zăpadă, de a scrie singur, de a se bucura de anii frumoși ai copilăriei sunt foarte mari.
Dar cu ce costuri, visul cel mai mare al lui Andrei se poate împlini? La un calcul estimativ, costurile celor 11 operații pe care ar trebui să le facă Andrei, pe perioada unui an și jumătate, chiar doi, ar fi de 53.000 de euro, la care se adaugă costurile ortezelor care trebuie purtate de copil după primele intervenții chirurgicale. O orteză costă între 14.000 și 16.000 de euro, Andrei având nevoie de două orteze, care, la un interval de circa trei luni, trebuie schimbate. Visul lui Andrei de a merge singur costă circa 100.000 de euro, bani de care părinții lui, Maria-Magdalena și Ovidiu Varvaroi, profesori la Colegiul „Alexandru cel Bun” din Gura Humorului, nu dispun momentan.
Andrei nu are autonomie personală
Am mers să-l cunoaștem pe Andrei în locul în care am aflat că se simte cel mai bine, la școală, alături de colegii din clasa a IV-a A și de învățătoarea Catrina Cotoară. De la învățătoare am aflat că Andrei este un copil minunat, deosebit, dotat cu inteligență peste medie, profund în gândire, maturizat înainte de vreme, prietenos, zâmbitor, un copil căruia viața i-a lansat o mare provocare. A fost diagnosticat cu tetrapareză spastică, boală care i-a afectat capacitatea de mișcare, funcțiile motorii și tonusul muscular.
„Nu poate merge singur, decât susținut, nu poate scrie, folosește laptopul, într-un cuvânt nu are autonomie personală. Părinții lui sunt cadre didactice și au mare grijă de Andrei. Îl susțin, îl ajută, l-au dus la centre specializate, au făcut investigații, evaluări. Andrei are cinci operații la activ, realizate în țară, și foarte multe ședințe de kinetoterapie, gimnastică medicinală, fizioterapie și psihoterapie, pe care le-a făcut ani buni, la Oradea, la un centru specializat pentru copii. A strâns din dinți să facă comenzile impuse, a luptat cu fricile, cu durerea, cu gândurile negative, pentru că este un copil ambițios”, ne-a spus Catrina Cotoară.
Strigătul de ajutor al unui copil care nu poate merge singur
Ca orice copil, Andrei are visuri. Vrea să devină informatician. Vrea să fie la fel ca ceilalți copii care au libertate de mișcare, copii care pot să facă lucruri pe care Andrei, cât și-ar dori și cât efort ar depune, nu poate. De exemplu, Andrei nu poate scrie. El se folosește de un laptop pentru a-și face lecțiile. Și le face foarte bine. Este un elev premiant, cu diplome obținute la mai multe concursuri școlare. Dar ce cadou credeți că își dorește acum, ca orice copil, înainte de Crăciun?
„Eu îmi doresc cel mai mult să merg în picioare și îmi doresc să se întâmple treaba asta cât mai repede. Nu mai vreau…, m-am plictisit să stau aici în bancă și să văd cum colegii mei se plimbă. Vreau și eu. Simt nevoia să alerg. Îmi este foarte greu să merg doar însoțit și le este foarte greu și părinților mei, fiindcă picioarele nu mă ajută momentan foarte mult, piciorul drept chiar nu mă ajută în momentul ăsta. Dar eu vreau să merg. M-am plictisit să stau pe loc. Vreau să alerg după colegi, să stau de vorbă cu ei… nu doar ei să vină la banca mea, pentru că nu sunt eu centrul pământului, dar eu nu pot să mă mișc… Singur mă pot deplasa doar în patru labe, momentan, și mă dor deja genunchii. Îmi doresc foarte mult să merg, mai mult decât orice, mai mult decât un cadou material!”, ne-a spus Andrei.
Vrea să stea drept alături de colegi. Nu vrea să pară pitic!
Cum să nu reacționezi la acest strigăt de ajutor al unui copil?! Știe că șansa lui de a deveni independent și de a merge singur este doar la clinica din Germania. Mai știe că sunt costuri foarte mari și că singur nu poate reuși. De aceea, poate, îi este frică de faptul că are o șansă și nu poate să beneficieze de ea din cauza lipsei banilor. Să nu credeți că nu se teme de acele operații, de durere, de necunoscut, dar este gata să sufere oricât doar să poată să meargă singur, să nu mai stea îngenunchiat, asemeni unui pitic, cum spune el. Așa se simte atunci când colegii stau în picioare și el nu poate să facă acest lucru, deși ne-a asigurat că este mare, înalt… și totuși nu poate să arate asta.
Ce o fi în sufletul acestui copil cu inteligență peste medie, maturizat și extrem de realist? Ce sentimente amestecate credeți că se cuibăresc în sufletul lui? Are noroc de colegi care-l iubesc și îl apreciază. Albert, coleg de bancă cu Andrei, ne-a spus că acesta este „unul dintre cei mai buni prieteni ai mei și îi doresc multă sănătate, bucurie și un Crăciun binecuvântat”. Și ceilalți colegi, fie că este vorba de Ștefan, Teodora, Raluca, cu toții apreciază curajul lui Andrei, inteligența și își doresc cu toții ca visul lui Andrei de a merge să devină realitate.
„Haideți să-l luăm pe Andrei în brațe și așa, din mână în mână, să-l ducem până în Germania, unde se arată o șansă”
Povestea lui Andrei este cunoscută de toți profesorii Școlii Gimnaziale „Teodor Balan” Gura Humorului, inclusiv de directoarea instituției, profesoara Garofița Straton, care crede că, într-o zi, toți elevii școlii vor alerga după Andrei și-l vor ruga cu toții să se oprească, pentru că vor să-l îmbrățișeze, să-i spună că-l iubesc, să-i spună că este un învingător. „Va fi ziua în care Andrei va merge singur, pentru că a reușit să învingă o nedreptate, dar nu singur. Împreună cu noi”, a spus directoarea.
De aceea, trebuiesă-i fim alături lui Andrei, dar și părinților lui. De ce oare pentru Andrei normalitatea este atât de grea? Este întrebarea pe care și-a pus-o directoarea Garofița Straton. Și Andrei luptă cu atâta forță, de atâta vreme, să învingă o boală! „Andrei nu se poate juca prin zăpadă, nu se poate juca de-a v-ați ascunselea, dar undeva, o speranță mare de tot i-a mai deschis o ușă lui Andrei, și nouă tuturor, și pentru asta trebuie să-i fim alături. Un îndemn, rugăminte, pentru toate mamele dragi, oriunde ar fi ele: Haideți să-l luăm pe Andrei în brațe și așa, din mână în mână, să-l ducem până în Germania, unde se arată o șansă, iar tăticii de pretutindeni să ne asigure spatele, să nu ne dezechilibrăm, ci să mergem până la final cu nădejde, pentru că se poate. Să facem front comun și să ajutăm,fiecare după posibilități, după inimă, pentru că un gest mai frumos și mai adevărat decât să ajuți nu există”, a completat Garofița Straton.
Părinții lui Andrei vor să ajute și alți copii bolnavi
Andrei este singurul copil al familiei Varvaroi, un copil mult dorit, care a adus bucurie imensă în familiile celor doi părinți. Totul a fost bine până pe la 7 luni, când mama copilului a observat că deși trebuia să meargă patruped, ca alți copii de vârsta lui, Andrei se dezechilibra și nu reușea să facă mișcări simple. Părinții au plecat de urgență cu Andrei la diferiți medici, au făcut investigații, iar, la final, diagnosticul a fost tetrapareză spastică.
A fost un șoc pentru părinți. Au trecut prin momente critice. Nu le venea să creadă. Nu știau care este motivul, de ce copilul lor are această boală? Mult mai târziu au aflat că cea mai plauzibilă cauză ar fi o eroare medicală: un medicament care i-a fost administrat mamei înainte de a naște. Au plâns, s-au revoltat, dar au avut puterea să se ridice și să se intereseze pas cu pas ce pot face pentru Andrei. Nu era timpul lamentărilor. Au ajuns la Oradea, la o clinică de recuperare de stat, în care condițiile erau proaste, igrasie în camere, motiv pentru care Andrei răcea imediat. Părinții au fost nevoiți să găsească o soluție la o clinică privată, tot din Oradea, unde merg de patru ori pe an, fiecare trei săptămâni de terapie costând cel puțin 1.500 de euro.
Pentru Andrei, părinții sunt în stare să facă orice, imposibilul. Și-au deschis un ONG – Asociația „Protejăm Viitorul”, pentru că, după ce au căutat răspunsuri cu privire la boala copilului lor, au ajuns la concluzia că, luptând pentru Andrei, pentru a-l face bine, pot să lupte și pentru alți copii. „Poate așa a fost să fie, să învățăm ceva din această experiență. Dacă reușim să adunăm bani să-l ducem pe Andrei la clinica din Germania și să-l facem bine, vrem apoi să adunăm bani și să ducem și alți copii în Germania, la tratament. Sunt mulți părinți care au foarte puține informații despre această boală, nu știu ce să facă, unde să-și ducă copilul bolnav, părinții disperați care chiar s-au despărțit, pentru că nu au făcut față șocului”, ne-au povestit părinții lui Andrei.
Andrei are nevoie de bani cât mai repede, pentru că tratamentul este de durată
Cei doi profesori humoreni ne-au spus că Andrei i-a unit foarte mult. Își iau energia unul de la altul, se consultă mereu și nu iau decizii decât împreună. Se completează foarte bine și atunci când unul dintre ei este la pământ, căci sunt și astfel de momente, de cădere, celălalt este suficient de puternic ca să-l ridice și să meargă mai departe. Singura dorință a celor doi părinți este să-și vadă băiatul mergând singur. Dacă mama a spus că Andrei este universul ei, că își trăiește propria viață prin Andrei, tatăl ar fi în stare de orice sacrificiu pentru ca fiul lui să fie independent, să meargă singur. În același timp, sunt conștienți că nu pot să se descurce din punct de vedere financiar singuri. Au nevoie de noi, de toți cei care putem ajuta, fiecare cu cât poate, pentru că, punând cărămidă peste cărămidă, putem să clădim un vis, visul lui Andrei să meargă singur. Andrei are nevoie de bani cât mai repede, pentru că tratamentul este de durată.
„Dacă reușim să adunăm jumătate din sumă, putem să sunăm la clinica din Germania, să ne facă o programare. Cu cât începem mai repede, cu atât șansele ca Andrei să reușească să facă primii pași singur sunt mai mari. După primele patru operații, trebuie o pauză, timp în care putem să mai adunăm niște bani. Totul este să avem cu ce porni. De aceea, fiecare bănuț donat este un pas spre normalitatea de care are atât de mare nevoie Andrei: să meargă fără să fie sprijinit de noi. Nu ne dorim să joace fotbal, să facă performanțe sportive, dar măcar să meargă, să simtă pământul sub picioare, să aibă siguranța că poate să se descurce și fără noi”, ne-a spus tatăl lui Andrei.
Îndemnul Magdei Varvaroi pentru alte mămici care au copii cu aceeași boală este: „Fruntea sus! Privirea înainte! Și noi am avut un șoc, dar nu trebuie să disperăm. Undeva, în lume, s-ar putea să existe o șansă ca acel copil să ducă o viață normală, să poată să meargă singur la baie, să poată să se îmbrace, să poată să mănânce singur, să poată să scrie, să alerge, să se joace, pentru că pentru un copil cu această boală, aceste lucruri banale cer un efor supraomenesc. Trebuie să luptăm, să muncim… Chiar dacă nu mai aveam nici un pic de energie, trebuie să ne găsim resurse pentru copil, să-l ajutăm, să fim uniți, să-l facem fericit!”
Campanii umanitare la nivelul școlii și spectacol caritabil pentru a-l ajuta pe Andrei
Mama lui Andrei, Maria-Magdalena Varvaroi, este profesor de franceză la Colegiul „Alexandru cel Bun” Gura Humorului, iar soțul ei, Ovidiu Varvaroi, predă sportul la același colegiu. Cei doi profesori sunt apreciați și admirați de colegi pentru efortul pe care-l fac de a lupta pentru Andrei, de a-și păstra optimismul și de a vedea lumina de la capătul tunelului, de a nu spune niciodată „nu pot”, mai ales când este vorba de propriul copil. Profesoara Mihaela Ursaciuc, directoarea Colegiului „Alexandru cel Bun” Gura Humorului, ne-a spus că fiecare dintre noi ar trebui să-i dea o mână de ajutor lui Andrei, pentru că „nu este o campanie falsă. Să știți că și până acum părinții și bunicii acestui copil au făcut eforturi foarte mari pentru a-l duce la terapie. Părinții lui Andrei sunt convinși că vor reuși să-și salveze copilul. Ovidiu și Magda sunt niște oameni deosebiți. De altfel, și noi, la nivelul școlii, am pornit mai multe campanii umanitare și vom organiza un spectacol caritabil pentru a-l ajuta pe Andrei. Acum, singura soluție pentru Andrei este deplasarea la clinica din străinătate. Fiecare dintre noi poate fi de folos”, a spus directoarea Mihaela Ursaciuc.
Ajutați-l pe Andrei să meargă singur!
Cei care vor să-l ajute pe Andrei să facă primii pași singur, să ajungă la clinica din Germania pentru tratament, pot să doneze orice sumă de bani în conturile deschise de familia Varvaroi la Banca Transilvania (pentru Asociația „Protejăm Viitorul”) în euro: RO46BTRLEURCRT0474471101, în lire: RO04BTRLGBPCRT0474471101; în lei: RO96BTRLRONCRT0474471101 și în dolari: RO50BTRLUSDCRT0474471101.
