Un caz cu greutate

Un alt sport practicat cu dexteritate de români este spălatul pe mâini. Nu la propriu. Căci la capitolul igienă știm bine cum stăm – mai răruț că-i mai drăguț. Ne vaccinăm natural. E vorba de spălatul pe mâini ca să scapi de o responsabilitate. Se dă o anume situație de rezolvat și pentru că n-avem chef să ne complicăm existența, o plasăm altuia. Cel mai adesea, victime ale acestor situații sunt oameni neajutorați care chiar nu au de ales, care nu se bazează nici pe bani, nici pe cunoștințe, pe nimic. Exact cum s-a întâmplat în cazul bărbatului din Fălticeni plimbat de la un spital la altul doar pentru că era un caz complicat. Omul cântărește 261 de kilograme. Să ne imaginăm în ce condiții se hotărăște o persoană într-o asemenea stare să recurgă la ajutorul medicilor. Este limpede că durerea era mare, că urgența era urgență, că nu mai putea răbda, odată ce a ieșit din casă. Ajuns la Suceava, la Spitalul Județean de Urgență, bărbatul a fost evaluat în secția de chirurgie, iar medicii au hotărât că poate fi tratat la Fălticeni. L-au trimis pe om cu ambulanța, dar medicul de la Fălticeni n-a fost de aceeași părere, opinând că locul pacientului ar fi la dermatologie, secție aflată în altă zonă a orașului. Acesta din urmă a fost, se pare, cel mai onorabil, spunând lucrurilor pe nume – că nu are paturi care să reziste greutății bărbatului. Și cu asta basta, du-te acasă! Așa s-a trezit bărbatul de 261 de kilograme în stradă, în frig, până când a venit din nou ambulanța care l-a dus iar la spital și unde, nemaiavând încotro, l-au internat. Nu trebuie să fii medic să-ți imaginezi că un astfel de pacient e un caz complicat, că suferă de cine știe câte afecțiuni și că ar avea de fapt nevoie de o comisie medicală care să-l îngrijească. Dar la noi, de ce să-ți bați capul când poți să-l pasezi altora? De ce să pleci acasă cu satisfacția rezolvării unui caz deosebit, când poți s-o faci relaxat cu mâinile curate? Sau spălate.