Un bobocel de speranță

Acum vreo două zile, „Gazeta sporturilor” făcea o estimare a șanselor României la medalii la Olimpiada londoneză, ajungând la concluzia că nu vom veni chiar cu nimic atârnat de gât, dar că vremea când adunam câte o traistă de medalii e de mult dusă. În același ziar, este un interviu amplu cu un tirist de-al nostru (unul din cei doi calificați). L-am citit integral, deși este foarte amplu (două pagini și ceva de ziar), întrucât se spuneau acolo lucruri foarte interesante despre regulamente, calcularea punctajului, tehnici de pregătire etc. Omul a mai prins finala și la Beijing, ba chiar și barajul pentru medalii, dar din nefericire n-a obținut decât locul 4, de altfel pe deplin onorabil, aducător și de puncte în clasamentul pe țări, unde se iau în calcul primele 6 locuri. Cu toate acestea, tirul, în calculul Gazelei, este creditat cu 0 (zero) ipotetice medalii, lucru pe care eu nu-l pot pricepe. Tot așa cum nu înțeleg de ce nici atletismul nu este creditat cu mai multe. Sigur că dacă facem calcule strict matematice, atunci așa e: n-avem șanse. Dar cine îi dădea vreo șansă Lidiei Șimon ori Constantinei Diță, maratonistele care ne-au adus argint, respective aur, la ultimele două Olimpiade, ba chiar la cea mai grea probă din întreaga competiție? Da, sunt sporturi și probe unde favoriții sunt cerți, unde ar părea absurd ca altcineva să câștige. Dar competiție fără surprize nu există. Dacă judecăm după ce se întâmplă chiar în aceste zile, atunci ar părea firesc ca turneul masculin de tenis să se joace doar pentru locul 2, aurul fiindu-i rezervat lui Federer, măcar în ideea că se joacă tot acolo, la Wimbledon, unde el a triumfat chiar săptămâna trecută. Numai că, oricât ar fi el de Federer, tot n-a obținut niciodată aurul olimpic… decât la dublu, acum 8 ani! Cum nici Usain Bolt nu poate fi sigur că va câștiga, mai ales că tot acum vreo săptămână a pierdut o cursă de 100 de metri. Tocmai de aceea, în ideea de surpriză, eu mizez pe o medalie românească la atletism, în proba feminină de 3.000 metri obstacole, prin Ancuța Bobocel. Nu-i mare lucru, dar totuși e un bobocel de speranță.