Uitat sau resuscitat?

Ultimele săptămâni au adus o agitație cu totul neobișnuită pe piața transferurilor de la noi, fapt cu atât mai ciudat cu cât campionatul a început, situație în care, în țările normale, cu fotbal tot normal, transferările sunt încheiate. Asta, în ideea că antrenorii deja și-au primit jucătorii pe care îi ceruseră (nominal sau doar ca posturi care trebuie acoperite) patronului sau consiliului de administrație, cu ajutorul cărora să-și pună în aplicare planurile tactice. Cu mențiunea că antrenorii ăia despre care vorbesc aici chiar au ceva în cap. La noi, da, da, chiar și la noi există și câteva cluburi din astea pe care le preocupă fotbalul: Galați, Vaslui, CFR, U. Cluj și încă vreo două. Care și-au făcut lotul și care chiar joacă fotbal. Ălealalte, în special cele de fițe, în moț cu Steaua și Dinamo (dar nici Rapid nu-i de neglijat) continuă să cumpere ori să vândă într-o veselie. Ieri, într-un editorial din „Gazeta Sporturilor”, am citit o idee pe care am etalat-o și eu în numeroase rânduri în această rubrică, anume că fotbalistul român își dovedește valoarea abia atunci când este gonit pe post de rebut de echipa din străinătate care îl cumpărase ca fraiera și re-cumpărat ca mare sculă de salvator suprem de echipa care îl vânduse inițial. Cazul suprem este bumerangul Florentin Petre pe care dacă-l întrebi de câte ori a fost vândut și re-cumpărat probabil că nu poate spune, pur și simplu pentru că nu știe să numere până la atât. În aceeași categorie a dus-întorșilor se înscriu Săgeată, N&D și alți, mulți alții, dinamoviști. Dar au și alții faliții lor. Să-l amintim doar pe Pancu, eternul salvator al Rapidului, veșnica speranță de „un gol mai mult decât adversarii”. Ei bine, pentru că nici Steaua nu-i mai proastă, după ce a cumpărat deja vreo doi fotbaliști de la Ministerul Finanțelor, anunță că tranzacția supremă, aia cu care o să câștige la pas titlul și, ca bonus Europa League (asta numai și numai deoarece, dintr-o neatenție de vreo 34 de etape, n-a ajuns în Champions’ League) este readucerea lui Stancu, în curs de ejectare de la Galata lui Terim. Ar fi și șansa Naționalei: tot așa cum pe Bănel îl credeam uitat și-ngropat, tocmai ce fu resuscitat de Piți, lasă-ne. Dacă Stancu vine și joacă un meci la Steaua până la ăla cu Franța, poate ne pricopsește Pițurcă și cu el. Că, pardon, Cociș cu cin’ să joace?