Ucenicul cel iubitor de voia sa

Un frate începător din Kavsokalivia ținea mult la voia sa și insista ca starețul său să-i dea binecuvântare pentru orice îi spunea gândul. (Adică lua binecuvântare cu sila ca să-și facă voia sa).
Într-o zi, în timp ce lucra împreună cu starețul său, i-a spus:
– Gheronda, dă-mi binecuvântare să merg la chilie ca să dorm zece minute.
Dar starețul, care avea nevoie de el, i-a spus:
– Fă putină răbdare, fiule, deoarece acum trebuie să mă ajuți puțin în ceea ce fac. În jumătate de oră terminăm și apoi vei dormi.
Însă ucenicul insista mereu ca să-i dea binecuvântare. Starețul însă îi spuse din nou:
– Binecuvântatule, ce somn va fi acela de zece minute?
– Dă-mi binecuvântare și eu voi dormi!
În cele din urmă starețul a fost nevoit să-i dea binecuvântare ucenicului, căci insista mereu.
Acela a mers să se culce, dar de îndată ce s-a întins pe pat, a văzut deodată pe satana că se repede asupra lui cu turbare, îl apucă cu mânie și-l stoarce ca pe o lămâie.
Atunci fratele a încercat să fugă, dar n-a putut, în timp ce era chinuit de diavolul a fost nevoit să spună rugăciunea: “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pentru rugăciunile starețului meu!“.
Atunci satana a fost ars de rugăciunea făcută cu zdrobire, deoarece ucenicul și-a dat seama de neascultarea și nevrednicia sa și a înțeles că n-avea îndrăzneală ca el singur să ceară ajutor, ci s-a rugat să-l miluiască Hristos pentru rugăciunile starețului său.
Aceasta a fost ceea ce l-a ars pe diavol. Atunci satana l-a apucat pe frate și l-a aruncat cu mânie pe fereastră, la o depărtare de aproape cincizeci de metri, dar n-a pățit nimic, căci l-a păzit Dumnezeu.
După aceasta a alergat înspăimântat la starețul său și i-a povestit înfricoșătoarea pățanie. Auzind aceasta, starețul s-a mirat cum de-au putut să se petreacă toate numai în zece minute.
După lecția ce a primit-o de la diavol, prin îngăduința lui Dumnezeu, călugărul acesta a devenit ucenicul cel mai ascultător din schit și a sporit duhovnicește.