Ucenicul care n-a făcut ascultare

Parintele Metodie românul de la Chilia “Sfinții Teodori” din Karyes spunea că starețul lui era foarte îngrijorat de sporirea duhovnicească a ucenicilor săi, deoarece era mustrat de conștiința pentru puțina ascultare de care dăduse dovadă el însuși, și că a murit cu această durere în suflet.
După câțiva ani părintele Metodie l-a văzut în vedenie pe starețul lui și l-a întrebat:
– Ce faci părinte? Unde te afli? Acela i-a răspuns:
– Sunt bine, m-am mântuit. Dar cum m-am mântuit? Cu multă osteneală, deoarece n-am făcut ascultare de starețul meu. După ce am murit m-a întrebat îngerul pe un ton aspru: “Ai vreo faptă bună? Ce ai făcut?”. Atunci eu am răspuns: “Nu am nici o faptă bună, ci numai păcate, neascultările față de starețul meu. Singurul lucru pe care îl am este nădejdea în Dumnezeu și mila Lui”.
Atunci îngerul s-a dus să întrebe, iar peste puțin a venit și a spus: “De vreme ce ai recunoscut cu smerenie halul în care ești și ai nădăjduit numai în Dumnezeu, Hristos mi-a spus să te trec în rândul celor mântuiți”.
După aceea părintele Metodie l-a întrebat iarăși pe starețul său despre un oarecare, tăietor de lemne, cunoscut de al lor, care murise:
– Părinte, unde se află tăietorul? Și acela i-a răspuns:
– Tăietorul se află într-un loc mai bun ca al meu deoarece s-a chinuit mult în viața sa și a făcut și ascultare cu smerenie față de toți mai marii lui, la care lucra fără să murmure.
De asemenea l-a întrebat și despre un îndrăcit, care fusese chinuit de diavol, unde se află, iar starețul i-a răspuns:
– Acesta se află într-un loc și mai bun, pentru că mult s-a chinuit și mult l-a smerit diavolul înaintea oamenilor. Dar și el însuși s-a smerit, deoarece spunea: “Rugăciunile părinților mă vor mântui și pe mine, ticălosul”.
În ceasul morții starețului părintelui Metodie s-a petrecut un fapt mișcător. După ce și-a dat sufletul, a revenit puțin în viață. Atunci părinții ce se aflau lângă el l-au întrebat:
– Cum de ți-ai revenit? Iar starețul a răspuns:
– După puțină vreme de la ieșirea sufletului meu un înger mi-a spus: “Să te întorci, ca să-ți iei rămas bun de la fratele tău”. Atunci eu i-am spus: “N-am frate nici în lume, nici în viața călugărească”. Dar îngerul a spus: “Este vorba de trupul tău, fratele sufletului tău”.
Când m-am întors în trup, îngerul mi-a spus din nou: “Ia-ți rămas bun de la trupul tău, pentru că împreună cu el ai pătimit rău”.
După aceasta sufletul lui a plecat la cer.