Tutti frutti… cu dragoste (36). Rustice

Cuc.“Gabriel Oprea este un cuc și conduce un partid de cuci.“ (Aura Vasile)
Romanul rusesc.”Nevastă-mea, Nadejda,-i rea de muscă: / Ba este umejoară, ba se uscă! / Și-o prind prin grajduri cu câte-un vecin, / Și-o bat de-o zvânt, pe urmă mă închin / Trist la icoane, luminări aprind, / Miresmele le trag în nări pe rând, / Și îmi vărs focul într-o slujnicuță / Ce îmi aduce apă și șerbet cu tot cu puță, / Fără să facă gălăgii și nazuri / În viața asta plină de necazuri, / De bucurii, de heleșteie, de islazuri, / De ipoteci, de chioșcuri, de lăstuni, / De moșierițe ce o dau pe după pruni…” (Emil Brumaru)
Dăruire. Înfrumusețează viețile altora fără să aștepți nimic în schimb. Ai auzit vreun copac care să spună „Mi-ești dator”? (Un copac)
Fost-am tânăr și zglobiu.”Fost-am tânăr și zglobiu, / Mi-o vinit mintea târziu. / Focu’ te mânânce, minte, / Dacă n-ai fo’ mai ’nainte. / Amu ești, nu-mi trebuiești, / De puțină haznă-mi iești.” (culegător: Dumitru Pop, în ”Folclor din zona Codrului”, 1978)
Final.„Mereu am condamnat femeile adultere. Femeile care, deși au acasă un bărbat care le iubește, le respectă, le acordă atenție și sprijin, decad răspunzând avansurilor altor bărbați. Femeile care aleargă după complimente și cuvinte frumoase, care au nevoie de confirmări din partea altora, care nu sunt 100% conștiente de valoarea lor și simt mereu dorința de a li se reaminti că sunt frumoase, atrăgătoare, dorite, visate. Atât de mult mi-au displăcut, până când am devenit una dintre ele.” (O femeie)
Fecioară.”Anomalia cea mai mare / Cu care nu pot să mă-mpac / E-aceea că în zodiac / Și curvele pot fi Fecioare.” (Eugen Albu)
Cântec de dor.”Mă culcasem lângă glasul tău. / Era tare bine acolo și sânii tăi calzi îmi păstrau tâmplele. / Nici nu-mi mai amintesc ce cântai. / Poate ceva despre crengile și apele care ți-au cutreierat nopțile. / Sau poate copilăria ta care a murit undeva, sub cuvinte. / Nici nu-mi mai amintesc ce cântai. / Mă jucam cu palmele în zulufii tăi. / Erau tare îndărătnici și tu nu mă mai băgai de seamă. / Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai. / Poate doar așa, de tristețea amurgurilor. / Ori poate de drag și de blândețe. / Nu-mi mai amintesc de ce plângeai. / Mă culcasem lângă glasul tău și te iubeam.” (Nichita Stănescu)
Băi.– Doctore, ați recomandat soției mele să se ducă la băi. E bolnavă? – Nu! Dumneavoastră aveți nevoie de liniște!
Sonet.(How sweet and lovely dost thou make the shame). ”Ce splendid faci s-arate-a ta rușine / Care, ca boala rozei parfumate, / Pătează-n mugur bunul tău renume! / O, cât de bine știi s-ascunzi păcate! / Cei ce istorii despre tine vând, / Făcând remarci lascive nu puține, / Nu pot bârfi decât doar lăudând; / Numele tău transformă rău-n bine. / O, viciile, ce casă și-au găsit / Când au ales la tine să rămână, / Unde urâtul e acoperit / De frumusețea peste tot stăpână! / Ai grijă, draga mea, și te ferește; / Rău folosit, cuțitul se tocește.” (W. Shakespeare, traducerea Adrian Vasiliu)
Bestialitate.Sinonim: zoofilie, comportament sexual deviant, care constă în a avea relații cu animalele. ”În Evul Mediu, europencele plătesc cu viața această rivalitate om-animal. Bărbatul – mai norocos – este și el sancționat, dar pedeapsa sa e modulabilă, după cum acesta are sau nu o nevastă, ”pentru a-și satisface lubricitatea”. În penitențialul lui Burchard, episcop de Worms, compus în jurul anilor 1008-1012, articolul 126 stipulează că, dacă păcătosul s-a compromis cu o vacă, o măgăriță sau orice alt animal, el își va răscumpăra crima prin zece zile numai cu pâine și apă, dacă e celibatar, și cu 15 zile de post dacă e însurat.” (Anna Alter, ”Superpoziții. O istorie a tehnicilor amoroase”)
Însuratu-s de un an.”Însuratu-s de un an, / Gătii pă sub cioareci n-am. / Însuratu-s de o lună, / Nici cămașa nu mi-i bună. / – Tu, nevastă, fă-mi de cină! / Mere-n pod și nu-i slănină, / Vine-n jos și nu-i fărină. / Mere-afară, lemne nu-s, / Vine-n casă, focu-i stins. / Mere-n grui, da mălai nu-i, / Vine-acasă, pită nu-i.” (culegător: Ion Bârlea, de la Gheorghe Rusu din Berbești, Țara Maramureșului)
Mituri.Numeroase mituri ciudate despre sex au fascinat lumea din cele mai vechi timpuri. Au fost cazuri în care prejudecățile bizare s-au dovedit adevărate, potrivit unor mărturii confirmate de specialiști, conform adevarul.ro. Una dintre cele mai stranii mărturii despre relațiile sexuale datează din anul 1988, când o tânără de 15 ani a ajuns în sala de nașteri a unui spital din Zimbabwe. Femeia rămăsese însărcinată, deși era virgină, iar în urma examinării medicale, medicii au observat că femeii nu i se dezvoltase vaginul. Copilul a fost adus pe lume prin cezariană, informau medicii în Jurnalul Britanic de Obstetrică și Ginecologie. După ce au fost cercetate înregistrările medicale ale tinerei, medicii au constatat că înainte cu nouă luni ca tânăra să nască ea a ajuns în spital fiind înjunghiată în abdomen cu un cuțit. Fostul ei iubit o înjunghiase, după ce a găsit-o având relații sexuale orale cu amantul ei. Tânăra a ajuns fost adusă în spital cu abdomenul perforat în două locuri și cu un stomac gol, iar o explicație găsită de medici pentru sarcina acesteia a fost că spermatozoizii au putut ajunge la organele reproductive ale tinerei, prin leziunile tractului gastrointestinal.
Folclorul ”nou”. În folclorul dornean creat în anii comunismului tenta critică la adresa regimului este nedisimulată: ”Cobori, Doamne, pe pământ, / Să vezi Stalin ce-a făcut; / C-a făcut din cai măgari / Și din boi funcționari!” Autorul anonim se referă la faptul că în primii ani ai regimului comunist, funcționarii au fost înlocuiți, la toate nivelurile administrației, cu calici incompetenți, având o slabă pregătire profesională. Spiritul de sinteză este excepțional! Sau, din folclorul orășenesc: ”Are mama doi căței, / Cine-i pupă-n cur pe ei? / -Sta-lin! Sta-lin!” În ținutul Dornelor s-a încercat înființarea „întovărășirilor”, ca primă formă de colectivizare. S-au înscris funcționarii satelor, mulți dintre ei de teamă să nu-și piardă serviciul, unii țărani, pentru ca să nu le fie dați afară copii din școli, și calicimea, care ajungea la putere, majoritatea oameni de nimic, bețivani sau leneși. Cei mai mulți dintre gospodarii Țării Dornelor s-au ferit ca de foc de „întovărășiri”, iar colectivizarea nu s-a putut realiza cu niciun chip. Dar iată care este părerea muntenilor despre soarta activiștilor: ”Săracul colectivist! / Toată ziua-i numai trist; / C-a rămas numai c-o oaie / Și cu lâna de la c..ie, / Bine-a fost și rău era, / Rău i-acum, da-i bine așa!” Sau: ”Uite brâul, iaca brâul! / C.A.P.-ul ne ia grâul! / S.M.T-ul paiele! / Și rămâi cu c…le!” În final, mama își plânge fiul, care a comis imprudența să se înscrie la colectiv și a murit de muncă: ”Dragii mamei, prăpădit! / Colectiv ți-a trebuit? / Stai în sac îngrămădit, / Cu ziar acoperit!” Dar cea mai ”totală” – ironică, tristă, dar autoconsolatoare – mi se pare cea spusă de un anonim țăran dornean și consemnată de regretatul meu prieten Gh. Patza. Citiți: ”Bine-mi face că-s chiabur, / Căci calic am fost destul!” (Nemulțumire, exprimată plastic, a celor ce erau trecuți de Sfaturile Populare la chiaburi, situație în care erau supuși la cote mari de carne și cartofi și plăteau impozite pentru vite și bunuri mobiliare, în regimul comunist al anilor 50-60.). Altfel spus, după ce a muncit o viață – ca un calic – și a agonisit o brumă de avere… comuniștii l-au trecut la ”chiaburi”… Iar el se ”mândrește” cu noul statut social…” (Gh. Patza)