Tutti frutti… cu dragoste (32). Evoluție

Fotografie.”Privindu-mi soața-n câte-o poză / Din tinerețe, tare-mi place, / Că n-avea riduri, nici scleroză, / Dar mai ales… că-n poză tace.” (Eugen Albu)
După nuntă.”Mă-ntrebi, “cum e mariajul?“ / Mamă, îți trimit mesajul: / Cum să fie, ca la plug, / Eu cu coarne, eu în jug!” (Dumitru Bujdoiu)
Mesteceni.Am găsit – e părerea, plăcerea mea – cea mai frumoasă, poetică, încercare a definirii unor mesteceni… Aparține unui poet azi uitat (Ion Rahoveanu, născut în 1928 – habar nu mai am despre el…): ”Tulpini adolescente, mesteceni în candoare / Sunt nuduri, încă-n viață… de foșnet și culoare / Pădure de zăpadă și pure sângerări / De frunze… ce le pierde lumina-n depărtări.”
Descântec.„Să fie de dulce, să fie de vară, / Să fie de iarbă ajunsă la brâu, / Să fie de dragoste ultima oară, / Să fie de pietre spălate de-un râu. / Să fie de mine, să fie de tine, / Să fie cumva și de noi amândoi, / Să fie de rău și să fie de bine, / Să fie de mierea ascunsă-ntr-un roi.” (A. Păunescu)
Înțelepciune.”Înțelepciune este să respiri / Ușor, și după lacrimi să zâmbești, / Petalele ce cad din trandafiri / Și nu s-aud când mor, să le iubești. / Privește pomii drepți din bătătură / – Ei cată totdeauna către cer, / Și-n ruga lor cea verde parcă cer / Mai multă ploaie, mai puțină ură. / Nu te gândi la mâine, nici la ieri. / Poate-naintea spicelor să cazi, / Stăpâni când nu suntem decât pe azi, / Nu te gândi la mâine, nici la ieri.” (Magda Isanos)
69.Doar pentru connaîsseuri, un minunat catren semnat Șerban Foarță, textierul Phoenicșilor: Amintiri. „Ți-aduci aminte iarba-n rouă, / unde-am făcut un 69? / Școala era pe terminate, / iar eu urma să dau la Mate. // Și ți-am șoptit, că cifra 6 / este simetricul lui 9, / care, rotit cu una sută optzeci de grade, – ajunge 6, / și, invers, 6-ajunge 9… / Tu erai… tot mai descusută / eu… tot mai doldora de rouă.” (Șerban Foarță)
Senzații.Un bărbat de 45 de ani vine la psihiatru și se plânge că suferă de… lipsa emoțiilor, a senzațiilor tari. Psihiatrul caută soluții: – Încearcă să mergi cu mașina cu viteză foarte mare. – Așa merg de obicei, nimic nou. – Încearcă să mergi într-o călătorie cu submarinul. – Armata am făcut-o la submarine. – Ia-ți o amantă, și asta chiar o să meargă! – Doctore, deja am trei! Ce mă fac? – Ei, atunci este simplu: spune-i nevestei tale de ele!
Erecție (minusculă). Un bărbat se prezintă la doctor (care din întâmplare era o doctoriță). – Bună ziua, vă rog să-mi spuneți ce problemă aveți. – Păi, cred că mai bine v-aș arăta. Își dă jos pantalonii și… ce să vezi? De departe, era cea mai mică „problemă” pe care a văzut-o doctorița vreodată. Aceasta începe imediat să râdă de nu mai poate… cu greu reușește să se potolească: – Vai, îmi cer scuze, nu știu ce m-a apucat. Promit că nu se va mai repeta. Acum, vă rog să-mi spuneți ce problemă aveți? – E sculată!
”Evoluție”.”Iubirea este ceva ideal, căsnicia, ceva real; confuzia dintre real și imaginar nu rămâne niciodată nepedepsită.” (Johann Wolfgang von Goethe)
Când Maria a descoperit un bilețel de amor în buzunarul soțului ei, Kenneth, l-a aruncat și nu a mai adus vorba despre el. Se întâmpla în 1964. „Ce să fac? Unde să mă duc? Cine o să ia o femeie cu patru copii?” După ce i-a povestit mamei ei, aceasta i-a susținut raționamentul. „Copiii tăi sunt mici. Căsnicia este lungă. Nu lăsa mândria să te facă să pierzi totul.” În plus, amândouă s-au gândit că așa procedează mai toți bărbații. Iată-ne ajunși în 1984. Era rândul fiicei mai mari a Măriei, Silvia, să se confrunte cu duplicitatea în căsnicie. I-a povestit mamei sale, iar Maria a fost înțelegătoare, dar și bucuroasă că fiica ei nu era condamnată să aibă soarta pe care o avusese ea: „Bărbații nu se schimbă. Tu nu ai copii și ai o slujbă. Deci, fă-ți bagajul și pleacă!” Peste doi ani, Silvia s-a îndrăgostit din nou, s-a recăsătorit și, în cele din urmă – la momentul potrivit – , i-a născut pe gemenii Michelle și Zac. Libertățile de care se bucura – o carieră de succes, posibilitatea de a alege dacă și când să aibă copii, divorțul fără stigmatizare, a doua căsătorie – ar fi fost de neconceput pentru generația mamei ei și sunt încă de neconceput pentru multe femei de azi, din întreaga lume. Dar într-o mare parte din emisfera vestică, în ultima jumătate de secol, instituția căsătoriei a trecut printr-o modificare radicală. Și continuă să se transforme sub ochii noștri.” (Esther Perel, ”Regândirea infidelității”)
Divorț(ciudat). Un original proces de divorț a venit spre judecare în fața tribunalului din Budapesta. Iată despre ce este vorba: Acum câtva timp, antreprenorul Max Miller s’a căsătorit cu o studentă, Margareta Wagner. Fata a acceptat mariajul, numai cu condiția ca soțul ei să nu se atingă de ea. La început bărbatul crezuse că e vorba de un capriciu momentan. S’a convins însă că nevasta ține cu orice preț să-și păstreze virginitatea. Toate insistențele și sfaturile familiei au fost de prisos. În consecință, bărbatul s’a văzut nevoit să ceară divorțul. Tânăra Margareta susține că atitudinea ei nu se datorește unui defect fizic, ci numai unui curios proces sufletesc. Pentru a se putea pronunța, justiția a delegat un medic psihiatru să examineze pe „nevasta domnișoară”. (Din presa interbelică)
Strategie.Ilarion Ciobanu a fost și un tip de viață. Poveștile cu și despre el sunt nenumărate. Unele s-au transformat în legende. ”Claris” obișnuia să mai iasă cu ”Bică” la o șuetă, la restaurant, la ”Podgoria”. ”Bică” i se spunea lui Sebastian Papaiani. Lume bună, pe ”Magheru”, colț cu ”Tache Ionescu” („Nikos Beloiannis” pe vremea aceea). Uneori, rămâneau fără bani. Nu plecau acasă. Activau planul ”B”. O luau la pas către Piața Unirii. Unul pe o parte, celălalt, pe alta. Lumea-i oprea pe stradă, le cerea autografe. ”Și, ce mai faceți, ce mai ziceți?” Răspunsul venea imediat: ”Uite, n-o să-ți vină să crezi! Mi s-a întâmplat ceva ciudat, am plecat de acasă fără niciun ban și trebuie să mă întâlnesc cu cineva!” Puteai să-l refuzi pe Ilarion Ciobanu? Puteai să-l refuzi pe Sebastian Papaiani? Tu, ca muritor? Săreau să-i ajute. Care cu cinci lei, care cu zece. Nu acceptau mai mult. Sus, în față, la Magazinul ”Unirii”, se găseau, schimbau trotuarele, făceau rocada. Apoi, cu bani de buzunar, se reașezau la masa lor de la ”Podgoria”. (Internet)
Diplomație(casnică). ”Din lunga delegație se-ntoarce un bărbat. / Nu știu cum s-a făcut de n-a telefonat / nevestei, cum făcea de obicei… / Poate n-a vrut să cheltuiască alți doi lei. / S-a-nființat acasă, total neașteptat, / când ea dormea… de altul îmbrățișată-n pat… / Iar omul nostru, fără tămbălău, și-a înșfăcat valiza… și dus a fost pe drumul său. / S-a așezat pe-un bolovan, chiar lângă bloc, / a tras dintr-o țigară… a tras din ea cu foc. / Cotrobăind nădragii, dădu de telefon, sună acasă: / „Dragă, te sun de pe peron… voi fi cam într-o oră… / te pup, al tău, Ion!”. Și ce crezi c-a găsit când s-a întors acasă? / În cadă apă caldă-l ademenea, spumoasă, / prosoapele de baie, halatul flaușat… / Mâncarea aburindă îl aștepta pe masă, iar vinu-n frapieră părea c-a transpirat… / S-a scărpinat la ceafă bărbatu’ și-a zis: „Hei! Mai-mai să-mi pierd familia, ca să salvez doi lei…”
Stratagemă.Un tânăr se plimba nerăbdător în fața unui magazin de haine. La un moment dat, se apropie de o tânăra foarte atrăgătoare și-i spune: – V-ar deranja să vorbiți cu mine câteva momente? – De ce?, întrebă tânăra, suspicioasă. – Soția mea a intrat în magazin de foarte mult timp, dar, dacă m-ar vedea discutând cu dumneavoastră, sunt sigur ca ar ieși.
Involuție (masculină). Ieri erai mare cucoș, azi… o cocoașă mare.