Femeie.„Un bărbat care nu se gândește la femeie ca la complementul unui sex, ci la sex ca la complementul unei femei este matur pentru dragoste” (André Malraux)
Noroc.“Noroc cu Dumnezeu că am avut, măcar, zăpadă.“ (George Copos)
Focul vânăt e gonit de vânt.”Focul vânăt e gonit de vânt,/Zările-au uitat să mă mai doară…/De iubire-ntâia oară cânt,/La scandal renunț întâia oară./Am fost crâng părăginit pe loc,/La femei și vodcă dam năvală./Nu-mi mai place azi să beau, să joc,/Să-mi pierd viața fără socoteală./E de-ajuns să te privesc tăcut,/Să-ți văd ochii plini de tot înaltul,/Ca uitând întregul tău trecut,/Tu să nu mai poți pleca la altul./Tu – mers gingaș, tu – surâsul meu,/Dac-ai ști cu inima pustie,/Cum poate iubi un derbedeu/Și cât poate de supus să fie./Cârciumile le-aș uita pe veci,/N-aș mai ști nici versul ce înseamnă,/De-aș atinge-aceste brațe reci/Și-al tău păr ca floarea cea de toamnă./Veșnic te-aș urma pe-acest pământ,/Depărtarea mi-ar părea ușoară…/De iubire-ntâia oară cânt,/La scandal renunț întâia oară.” (Serghei Esenin (n.1895 – d.1925, prin sinucidere) – Focul vânăt e gonit de vânt, din volumul „Esenin, Scrisoare mamei”, Editura Junimea, Iași, 1970, tălmăciri de George Lesnea)
Mirare(masculină). „Cu uimire am descoperit, de-a lungul anilor, că femeile sunt în realitate mai întreprinzătoare decât bărbații, că luptă – acesta e cuvântul – pentru viață, că sunt imprevizibile, că inspiră trăiri poetice, dar ele însele sunt prozaice, că deraiază când nu te aștepți de pe șinele logicii și că tot ele au, doar când vor, o logică perfectă, greu de combătut.” (Alex Ștefănescu)
Why?”Sexul profită de emoția descoperirii, iar și iar, fiindcă suntem necunoscuți nouă înșine…Ceea ce determină aventura nu este doar noutatea Celuilalt, cu toate că și asta ajută, ci mai degrabă Celălalt din noi.” (Virginia Goldner)
Sutien.„V-ați întrebat, vreodată, cine a putut inventa… sutienul? Ei bine, este vorba de o franțuzoaică – inevitabil, tot ele, eternii corifei în domeniul modei! – Herminie Candolle, care a desenat primul obiect vestimentar de acest tip, prezentându-l la Expoziția Universală de la Paris, din 1889. A fost o atracție extraordinară, egalând-o, în acel an, pe cea a celebrului Turn Eiffel. Ideea ei genială, de a imagina niște discrete breteluțe pentru a «suspenda» accesoriul vestimentar, a descătușat femeile din incomodul corset. După o perioadă de rivalitate cu incomodul corset, sutienul devine de neînlocuit. Începând cu anii 1925-1930, corsetul dispare definitiv din garderoba obișnuită a doamnelor. Odată cu inventarea nylonului, orice idee îndrăzneață de model este posibilă, iar pentru micuțul sutien începe o perioadă glorioasă…” („Femeia”, 1968)
Hoți.„În dragoste, toți bărbații sunt niște hoți: ei iubesc mai mult femeile care aparțin altora” (John Gray).
Apocalipsă.”Totul se dezbină, centrul nu mai poate ține,/Anarhia pură se abate peste lume,/Marea însângerată a fost eliberată, și peste tot/Ceremonia inocenței este înecată./Ce bestie grosolană, al cărei ceas a bătut, în sfârșit,/Se târăște spre Betleem, pentru a se naște?!” (W.B. Yeats, ”A doua venire”, 1919)
Diavol. “Diavolul e puternic în lume la ora asta.“ (Gigi Becali).
Așteptare.„Ce bine ar fi fost, ce bine / Dacă te-aș fi cunoscut la începutul Lumii! / Acum, stau singur pe țărm…atât de singur… / Aici e marea. Aici nisipul / Am fost mare / Și nu m-ai văzut… / Am fost nisip / Și nu m-ai văzut / Am fost mare… și o să mai fiu… / Am fost nisip… / Și o să mai fiu.. / Așteptându-te…” (Zaharia Stancu)
Sărutul.”Că-i furat sau dăruit,/Că-i pârjol sau liniștit,/E al dragostei mesaj,/Care-ncepe la etaj/Și, de este să fim fair,/Des ajunge la parter…” (hexagramă de George Budoi)
Poveștile.”Poveștile se spun după ce-au fost/Și-atunci cu mare grijă, să nu sperii/Păianjenii blând adormiți în perii/Și nici murele moi ce mor pe ruguri/Sau sâmburii ce se îneacă-n struguri/Și-amurgul se destramă din covoare/Iar undele se-nghesuie-n izvoare/Să facă treptele pe care nimfe-or să coboare,/Cu smocuri mici de sânzâiene-n subsuoară,/Spre dulcile plăceri de-odinioară,/Cînd viața învelește-un miez gustos./Poveștile se spun după ce-au fost…” (Emil Brumaru)
Încurajare.Înaintea anesteziei, pacientul îl întreabă pe chirurg: – Domnule doctor, ce șanse am? – Execut operația pentru a suta oară. – Oh, atunci sunt liniștit. – Normal. Odată și odată, tot trebuie să-mi reușească.
Sărutări.”Statistica asta a socotit-o un Englez mort de curând. Adică el a numărat toate săruturile schimbate intre el și soția lui, în toată vremea căsniciei lor de 20 ani. Astfel, a găsit că, în anul întâi al căsniciei s’au sărutat de treizeci de mii de ori, adică o sută sărutări pe zi. În anul al doilea de căsnicie, săruturile au scăzut la jumătate. În anul al treilea de căsnicie s’au sărutat numai de vreo zece ori pe zi. După cinci ani, au ajuns să se sărute numai de două ori pe zi, dimineața și seara. Așa (cu 2 săruturi pe zi) au dus viața până la al 15-lea an al căsniciei. Apoi le-au rărit și pe astea, până au uitat să se mai sărute.” (”Oglinda”, 1932). P.S. Apăi…mi se pare normal…
Măr.”Mărul de cununie”. Uitatul folclorist ardelean Benedict Viciu, publica în 1885, în ”Tribuna” din Sibiu, un obicei local necunoscut – și azi, desigur, uitat – până azi, cu trimitere directă la alungarea din Rai: ”
La un an după căsătorie, în casa mirilor se organiza o sărbătoare anume, în cinstea nănașilor. Deși părea o procesiune cu tentă religioasă, în întregul obicei predomina simbolul vieții, al mărului primordial: nu lipsea din acea scenografie, imaginea șarpelui, ce era modelat din ceară de albine, urcând pe arbore, și care se așeza în capul mesei.”
Tipologii.”Îmi spun că dintre femei cele mai multe astfel sunt: ele vor bărbat, dar nu și pentru ipostaza fizică a dragostei; față de aceasta se resemnează ca față de un rău necesar. Unele femei rămân mereu pasive, te lasă să faci totul singur. Altele se prefac a fi pline de pasiune, se prefac cutreierate de fiorii aceia mari. Dar acesta nu-i decât teatru. Pe urmă vin cele care iubesc totul, toate atingerile și senzațiile. Plus cele ca Bertha, care-și provoacă singure orgasmele. Ele vor să joace rolul activ, te fac să te oprești înainte de a fi ejaculat, continuând să miște din șolduri până ce ajung la orgasm, abia atunci lipindu-se de coapsele tale. Astfel sunt lesbienele. De necrezut câte femei sunt lesbiene, conștiente de asta ori nu.” (D.H. Lawrence, „Amantul doamnei Chatterley”)
Scară.„Un fir de păianjen / Atârnă de tavan / Exact deasupra patului meu. / În fiecare zi observ / Cum se lasă tot mai jos. / Mi se trimite și / Scara la cer / Zic, /Mi se aruncă de sus! / Deși am slăbit îngrozitor de mult, / Sunt doar fantoma celui ce am fost, / Mă gândesc că trupul meu / Este totuși prea greu / Pentru scara asta delicată. / Suflete, ia-o tu înainte, / Pâș! Pâș!” (Marin Sorescu, „Scara la cer”) P.S. E una dintre ultimele poezii, scrisă pe patul de spital…
Numai unul!”Nevastă-mea mă roagă dorința să-i ascult./Ar vrea un mic ibovnic, doar unul, nu mai mult./Auzi, ce gând o-ncearcă pe dumneaei!/Apoi, Să nu-i scot ochii, Gallus? Nu unul, amândoi!” (epigramă de Marțial din ”Epigrame” (1961), traducere de Tudor Măinescu)
Deșteaptă.” C-un soț cam slut, dar înstărit,/Și c-un amant cum și-a dorit/Ea demonstrează care-i șpilul:/Să-mbini frumosul cu utilul.” (N. Darie)
