Cel mai vechi cimitir evreiesc din țară, din localitatea Siret, precum și cimitirul din municipiul Rădăuți vor putea fi vizitate, începând de miercuri, 16 octombrie 2024, online, accesând website-ul comunitateaevreiloriasi.ro.
Tururile virtuale, făcute cu tehnica fotografiilor 360 de grade, au fost realizate în cadrul proiectului cultural „Memoria pietrelor – patrimoniu evreiesc”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România (SSIR), în parteneriat cu comunitățile evreiești din Iași, Rădăuți și Botoșani, Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a municipiului Iași, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).
Locuitorii din Siret sunt invitați miercuri, 16 octombrie, de la ora 12.00, la Centrul de Tineret Siret, să participe la proiecția unui film de prezentare a complexului funerar din Siret, care poate fi privit ca o cronică în piatră care surprinde cu acuratețe momente importante din viața comunității evreiești din Siret. Realizatoarea filmului, Alina Țiței, a explicat că „tururile virtuale 360 de grade, dedicate cimitirelor evreiești din Siret și Rădăuți, reprezintă un instrument util atât pentru diaspora evreiască, care se va putea conecta la spațiul de origine, cât și pentru publicul larg, care va avea astfel acces la patrimoniul iudaic. Cimitirele din nordul Moldovei sunt adevărate tezaure de artă funerară care spun, peste timp, o poveste complexă despre originile, preocupările, succesele și tragediile comunităților evreiești care au trăit în acest spațiu.”
După proiecția filmului, care va dura 20 de minute, istoricul Florea Ioncioaia, Igo Koffler, președintele Comunității Evreiești din Rădăuți, Alina Țiței, realizatorul filmului, și fotograful Ionuț Tiberiu Bălan vor intra într-un dialog cu publicul.
– Expoziție de fotografie stradală
Totodată, publicul este invitat să vizioneze expoziția de fotografie stradală „Memoria Pietrelor – Complexul funerar Siret”, amplasată pe gardul Templului israelit din Siret, un edificiu de cult construit în 1840.
„Complexul funerar evreiesc de la Siret este cel mai important tezaur istoric și artistic pe care ni l-au lăsat comunitățile evreiești din nordul Moldovei. Pietrele remarcabil sculptate ne vorbesc despre tradițiile și valorile unei comunități aproape dispărute. Alături de semnificația lor spirituală și memorială, aceste mărturii în piatră ne îndeamnă să vedem importanța cunoașterii trecutului unei lumi care ne-a însoțit propria istorie. Dacă cimitirul medieval din Siret este matricea, spațiul genuin care a generat marile teme în stilistica ornamentației funerare evreiești din nordul Moldovei, cimitirul evreiesc din Rădăuți s-a constituit ca un spațiu funerar de tranziție. Observăm în acest cimitir un dialog între pietrele funerare de inspirație hasidică, aproape identice cu cele din Siret, și monumentele funerare de tendință modernistă, care preiau din stilistica europeană motive și forme seculare, îndeosebi ornamentație cu simbolistică sionistă”, a transmis echipa proiectului „Memory of stones – jewish heritage”, care și-a propus o cartografiere culturală a cimitirelor evreiești din localitățile Rădăuți, Siret, Lespezi, Podu Iloaiei și Ștefănești, utilizând noile tehnologii digitale și artele vizuale.
– Activități, la Rădăuți
Tot miercuri, de la ora 17.00, publicul din Rădăuți este invitat la proiecția filmului de prezentare a cimitirului evreiesc din localitate și la vernisajul expoziției de fotografie stradală, care va fi amplasată pe gardul Templului Mare. Publicul rădăuțean va fi invitat, de asemenea, să intre în dialog cu organizatorii evenimentului. Managerul proiectului „Memory of stones – jewish heritage”, Florea Ioncioaia, spune că „orașele din Moldova datorează comunităților iudaice o efervescentă viață economică până la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Există, pe de altă parte, un sentiment de datorie generat de momentele tragice prin care au trecut acestea în anul 1941. În cazul comunităților din Siret și Rădăuți, vorbim despre mii de oameni deportați în Transnistria. Puțini dintre aceștia s-au întors. Creionarea rolului pe care comunitățile evreiești l-au avut în viața socială urbană, uneori esențial, și ale cărui efecte le simțim și astăzi se poate constitui într-un demers reparatoriu și în același timp educativ, prin recursul la moștenirea/patrimoniul evreiesc”.
