O călătorie la doi pași de Suceava, dar totuși în altă țară, pe teritoriul Ucrainei, se poate transforma din câteva ore de relaxare în ore încordate și deloc agreabile. Este o experiență trăită pe propria piele de doi suceveni, printre ei și subsemnatul.
Din dorința unei experiențe noi, duminică, 28 mai, ne-am urcat în trenul Suceava-Vadu Siretului. Acest tren, pus pentru a asigura o legătură pe teritoriul Ucrainei, trece doar câțiva kilometri peste granița română, până în satul ucrainean Vadu Siretului. De acolo, la câțiva kilometri, se află fostul sat românesc Fântâna Albă, locul în care, la 1 aprilie 1941, 3.000 de români au fost masacrați pentru că au încercat să treacă în patria lor, peste granița impusă de Stalin.
Călătoria în scop turistic, neverosimilă pentru polițiștii de frontieră
Plecarea din Gara Suceava a fost la ora 10.55, într-un tren curat, cu vagoane chiar luxoase, însă foarte gol. Aveam să aflăm ulterior că așa este mai tot timpul. În principal, legătura proastă din Vadu Siretului spre Cernăuți ori mai departe, spre Kiev, ar fi cauza insuccesului acestui tren. În drumul nostru de duminică am mai întâlnit însă un impediment psihic major, pe care nu îl bănuiam. Chiar de la plecarea din Suceava, cei doi controlori sunt ușor nedumeriți de scopul călătoriei noastre. Le spunem că mergem doar până la Vadu Siretului, iar de acolo, cu o mașină, la Fântâna Albă, în scop turistic, iar seara, în aceeași zi, ne întoarcem cu următorul tren.
După aproximativ 50 de minute de mers, ajungem în Gara Vicșani, unde este punctul de trecere feroviar spre Ucraina. Polițiștii de frontieră care urcă în tren devin cu adevărat suspicioși. Ne întreabă insistent ce facem la Vadu Siretului, cât stăm și când ne întoarcem și ne avertizează prietenește că amenzile pentru contrabandă sunt foarte mari. Faptul că mergem acolo doar ca turiști nu li se pare o poveste verosimilă. După aproximativ 45 de minute de stat la Vicșani, timp în care se verifică pașapoartele celor trei călători (cu tot cu noi) și ale personalului de pe tren, garnitura trece pe teritoriul Ucrainei. Garduri înalte în stânga și-n dreapta, camere video, apoi fâșia verde, imagini firești pentru frontieră.
Doi tineri „suspecți”
După cele peste trei ore în care vizităm Vadu Siretului și Fântâna Albă, revenim în gară, pentru a lua trenul spre Suceava, la ora 16.35. La întoarcere, sentimentul că suntem tratați ca niște prezumtivi infractori se adâncește. Șeful de tren ne întreabă încă de la urcare dacă suntem cei doi băieți „suspecți” de la trenul de dimineață. Aveam să aflăm că a fost avertizat de unul dintre polițiștii de frontieră de la Vicșani că sunt doi călători „suspecți” care au mers „doar” până la Vadu Siretului, pe unde urmau să stea câteva ore. Șeful de tren ne roagă să nu-i facem probleme, iar dacă avem țigări sau altă marfă de contrabandă să nu urcăm în tren.
Desfășurare de forțe deranjantă și total disproporționată față de cei trei călători din tren
Ajungem din nou la Vicșani, unde mai mulți domni, polițiști de frontieră și vameși, încep controlul. Unul are mânuși albe, lungi, și ne întrebăm unde ne va controla cu ele… Domnii intră în compartiment, ne verifică ghiozdanele, ne întreabă dacă avem ceva marfă, iar apoi ne roagă respectuos să ieșim din compartiment. Urmează o verificare minuțioasă a compartimentului nostru, inclusiv a plafoanelor. Senzația este că am cam deranjat prin excursia noastră la Vadu Siretului. În plus, asistăm la o desfășurare de forțe total disproporționată față de cei trei călători care eram în tren. Faptul că am făcut fotografii din tren, pe perioada călătoriei, ne-a transformat probabil în suspecți și mai mari.
De ce trebuie să știe domnii polițiști unde mergem, de ce și cât stăm?
Până la urmă, ajungem în stația Suceava, însă cu un gust amar. Al unei călătorii deloc relaxante și cu convingerea că a fi turist cu trenul în Ucraina, și în general a fi turist în Ucraina, este o noțiune greu de luat în calcul de autoritățile de la frontieră, paradoxal, de cele române. Când mergi cu mașina sau cu trenul până la Cernăuți sau la Vadu Siretului și spui că vrei să vezi o biserică veche sau să asiști la un concert de orgă ești tratat aproape întotdeauna cu suspiciune.
Pentru mulți domni polițiști de frontieră sau vameși, o astfel de abordare ascunde altceva. Asta fără să mai punem la socoteală că în mod normal nu prea am avea de ce să le dăm explicații domnilor polițiști de frontieră de ce mergem cu trenul până la Vadu Siretului, în condițiile în care nu sunt date certe că am comis vreo faptă sau contravenție.
Trenul Suceava-Vadu Siretului circulă mai tot timpul gol
Trenurile românești care asigură legătura cu Ucraina au fost introduse din decembrie 2015. Ideea a fost de a asigura cu acest tren o legătură din toată România spre Ucraina, astfel că există zilnic o garnitură tur-retur București-Suceava-Vadu Siretului. Din păcate, trenul nu se bucură de succes, fapt pe care l-am verificat din mai multe surse certe. Probabil și de aceea excursia noastră de duminică, 28 mai, a părut „suspectă”. O altă informație sigură este că personalul de tren nu prea eliberează bilete, cel puțin pentru traficul internațional. Dacă ești călător de bună credință ai două opțiuni: faci „pact” cu nașul sau cobori din tren. Acest tren nu pare a fi decât o bătaie de joc față de banii companiei CFR Călători.
O comparație între numărul de călători înregistrați la punctul de frontieră feroviar și biletele vândute ar fi foarte relevante pentru CFR Călători.
Drumuri execrabile și sărăcie lucie, în satele de la granița cu România
În satele aflate imediat după granița cu România, imaginea este realmente dezolantă. Drumurile sunt extrem de proaste, incomparabile cu cele mai proaste de la noi, iar casele părăsite, care aproape se prăbușesc, ne sar în ochi una după alta.
În Fântâna Albă am vizitat Catedrala Uspenia Fântâna Albă, o biserică foarte frumoasă, construită între anii 1901-1908, în stilul arhitectural al vechilor biserici rusești. Biserica este foarte frumoasă, însă nu este întreținută.
În ceea ce privește monumentul care amintește de masacrul din 1941, când 3.000 de români care voiau să treacă granița în patria mamă au fost secerați sub gloanțe ori hăituiți și tăiați cu săbiile, acesta este inaccesibil cu mașina din Fântâna Albă.
