Tudor Gheorghe a umplut sala Casei de Cultură cu spectacolul ”Îndrăgostiți fără noroc”

Maestrul Tudor Gheorghe a revenit miercuri seara pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava, cu un nou spectacol realizat sub titlul ”Îndrăgostiți fără noroc”. Îmbrățișând în cântecele sale poezia de dragoste, maestrul a umplut sala mare, devenită neîncăpătoare, de emoția unui spectacol realizat de această dată altfel. Avându-l alături pe compozitorul și aranjorul Marius Hristescu, aflat la pupitrul unei orchestre tinere, maestrul Tudor Gheorghe le-a prezentat sucevenilor un spectacol realizat într-o haină orchestrală nouă, având poezia în prim-plan.
De acest minunat spectacol s-au bucurat deopotrivă tineri și bătrâni, publicul numeros fiind răsfățat de sunetul plin și cald al unei mici orchestre, peste care îndrăgita voce a maestrului a transmis mesajul poeziei și emoția unor linii melodice cunoscute.
Spectacolul de muzică și poezie i-a emoționat pe toți cei aflați în sală
Spectacolul a cuprins piese muzicale și recitări ale maestrului Tudor Gheorghe, care fac parte din creația unor mari poeți români, mare parte din ei contemporani. Introducerea a fost făcută cu un frumos cântec pe versurile poeziei ”În fiecare zi”, aparținând marelui poet și om de cultură Romulus Vulpescu, după care maestrul i-a introdus pe spectatori în universul poeziei de o mare valoare artistică, scrisă de același autor. A urmat un adevărat omagiu adus marelui dispărut în urmă cu aproape cinci ani: ”Un mentor cu o cultură enciclopedică, Romulus Vulpescu mi-a fost prieten vreo 40 de ani. Un fabulos om de cultură de la care am învățat tainele poeziei moderne, inventator de limbă și mare traducător, care s-a stins uitat de lume, acum câțiva ani, în București”.
Atmosfera muzicală a continuat pe versurile marelui poet Mircea Micu, într-o piesă cu motive rusești și cu alternanțe recitate în limba rusă pe versurile poetului Konstantin Simonov. Au urmat o pleiadă de ”hituri”, după cum le-a denumit maestrul, din creația mai veche și mai nouă a acestuia. După vechi creații ale anilor 70, ”În Archanghel” și ”La visul profan”, pe versurile lui Alexandru Macedonski, spectatorii s-au lăsat purtați pe aripile poeziei de dragoste semnate de Grigore Vieru și nu numai, cu cântece pe versurile poeziilor ”Cad pe ape”, ”Pădure, verde pădure” sau ”Blestem de dragoste”. Adrian Păunescu, poetul a cărui creație este o prezență permanentă în spectacolele maestrului, a fost adus pe scenă printr-un aranjament muzical al piesei ”Dacă tu ai dispărea” și cu un frumos vals aranjat pe una din poeziile acestuia.
Tudor Gheorghe nu i-a uitat în spectacolul său nici pe poeții proletcultiști ai anilor ‘50, de altfel și ei creatori de excepție ai unei poezii de dragoste de mare frumusețe, între care Mihai Beniuc a fost prezent cu ”Ultima scrisoare” și ”Nu mă vei uita”. Maestrul a abordat apoi din nou un poem al prietenului său drag Romulus Vulpescu, ”Duminica de ieri”, urmat de un aranjament în ritm de samba pe frumoasa poezie ”Spune-mi ceva” semnată de Adrian Păunescu și a încheiat spectacolul în ritmuri rock, pe versurile grave ale poeziei ”Partaj”, de același mare poet.
Un regal muzical îndelung aplaudat la final de toți cei care îl prețuiesc pe maestru și au ținut să-i fie alături la acest nou spectacol.