Tripla fără egal

Errare humanum est. Dictonul vechi de mii de ani pare tot mai îndepărtat de sensurile zilei de azi, astfel încât traducerea clasică („a greși este omenește”) ar trebui reșapată, cu trimitere directă la arbitrajele din meciurile Poloniei: a greși este mârlănește. De parcă nu ne-ar fi fost de ajuns golăniile portughezului din meciul cu Grecia, iată că și în meciul al doilea, contra rușilor, a apărut, culmea!, un neamț care l-a depășit pe borfașul din meciul de deschidere. Vă reamintesc faza despre care cred că s-ar putea face studii nu doar de specialitate, ci chiar psihiatrice sau juridice: un rus, lansat în adâncime, la marginea din dreapta (cum privești poarta din față) a careului mic este încălecat și doborât de un fundaș polonez. Penalty clar, de manual. Iar ca bonus și un cartonaș roșu, postura de ultim apărător a polonezului fiind evidentă. Arbitrul neamț lasă însă jocul să curgă. În cădere, rusul apucă să lovească totuși mingea, încercând o centrare spre mijlocul careului mare. Polonezul o oprește evident cu mâna, ceea ce înseamnă penalty clar (al doilea, în aceeași fază), iar fiindcă intenția a fost și ea la fel de clară se impunea același bonus: cartonaș roșu. Neamțul? Nici o treabă, probabil se uita după gagicile din tribune. Din mână, mingea oprită de polonez din traiectorie ricoșează dincolo de linia de fund. În sfârșit, se aude fluierul. Mi-am zis că nemțălăul o fi acordat inițial avantaj și, văzând că nu se finalizează, a fluierat penaltiul numărul doi, dacă pe primul îl ignorase. Nu. Nici, nici. Ei, atunci e clar, le ajută și ăsta pe gazde, deci lasă doar corner-ul. Frați români, n-ați văzut nimic dacă nu l-ați văzut pe nemțălău acordând… out de poartă!! Ce Chivulete, ce Tudor, ce Avram!? Ăștia-s ne-vi-no-vați! Inegalabilă performanță a neamțului de a face dispărute 3 infracțiuni în aceeași fază, derulate în nici 2 secunde este o scamatorie dincolo de Iosefini ori chiar de David Copperfield.