Triodul, timpul rugăciunii împletite cu postirea

Cea mai importantă perioadă duhovnicească a anului bisericesc este cea a Triodului. Acum intensificăm rugăciunea împletind-o cu cele șapte săptămâni de postire, din cele 10 ale perioadei Triodului. În această duminică intrăm în timpul binecuvântat de urcuș duhovnicesc, ce ne duce către Sfânta și Marea Sâmbătă, ultima zi a perioadei Triodului, când Mântuitorul nostru Iisus Hristos este „în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în Rai cu tâlharul și pe tron cu Tatăl și cu Duhul, toate umplându-le”. Triodul ne pregătește pentru cea mai mare sărbătoare creștină: Învierea Domnului sau Sfintele Paști.
Pentru acest timp liturgic este definitorie prima duminică din Triod prin rugăciunea smerită a vameșului: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului” (Luca 18, 13). Această rugăciune este respirația duhovnicească a celor 10 săptămâni ale Triodului. Ea a influențat pe mulți părinți isihaști în urcușul lor spiritual spre descoperirea luminii taborice. Spre exemplu, Sfântul Cuvios Serafim de Sarov s-a rugat cu această rugăciune timp de 1.000 de zile și nopți în picioare sau îngenuncheat, eliberându-se de lupta cu gândurile pentru totdeauna. Rugăciunea aceasta a vameșului se spune repetată de 12 ori la unele slujbe din Postul Mare și este însoțită de rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, după cum arată în Triodul explicat ieromonahul Makarios Simonopetritul, care precizează că această rugăciune este „modelul rugăciunii lui Iisus”.
În prima duminică a Triodului, la slujba Utreniei cântăm: „Ca vameșul și noi, bătându-ne în piept, strigăm cu umilință: Dumnezeule, milostivește-Te spre noi, păcătoșii! Ca să luăm iertarea aceluia”. Acum ne rugăm prin cuvintele vameșului pentru a primi iertare de la Dumnezeu, la fel ca el, imitându-l în smerenie și pocăință. Astfel, de la începutul Triodului avem definite cele trei argumente pentru urcușul nostru spiritual: rugăciunea, smerenia și pocăința, care ne susțin pe piedestalul duhovnicesc al postirii aspre a Postului Mare. De fapt, Triodul este un timp de pregătire și trăire duhovnicească a Postului Mare.
Cartea ce are un loc central în urcușul duhovnicesc
Numele acestei perioade liturgice vine de la cartea de cult numită Triod. Denumirea vine de la numărul de ode liturgice de la canoanele din slujba Utreniei, care sunt în număr de trei. „Triodul utilizat actualmente în Biserica Ortodoxă constituie rezultatul unei îndelungate evoluții, urcând până la originile calendarului liturgic creștin și păstrând în structura sa mărturiile principalelor etape ale acestuia” (Makarios Simonopetritul, „Triodul explicat”). În cultul ortodox, Triodul ocupă un loc central în urcușul duhovnicesc pe care-l parcurgem pentru a ajunge la bucuria sărbătorii pascale a Învierii Domnului.
Triodul este alcătuit din 10 săptămâni liturgice care preced Sfintele Paști, când intrăm în perioada Penticostarului. Restul anului bisericesc, de la finalul Penticostarului și până la începutul Triodului, este cuprins în perioada Octoihului. Definitorii pentru săptămânile Triodului sunt duminicile acestei perioade liturgice. Aceste duminici au câte o temă specială, care definește săptămânile Triodului. Centrul perioadei Triodului este Postul Sfintelor Paști și de aceea avem duminici care ne pregătesc pentru Postul Mare și perioada propriu-zisă a postului. Duminicile premergătoare pentru Postul Mare sunt: a Vameșului și a Fariseului, a Fiului risipitor, a Înfricoșătoarei Judecăți (numită și Duminica Lăsatului sec de carne) și a Izgonirii lui Adam din Rai (numită și Duminica iertării sau Duminica Lăsatului sec de brânză). Iar cele din perioada Postului Mare sunt: Duminica Ortodoxiei, a Sfântului Grigorie Palama, a Sfintei Cruci, a Sfântului Ioan Scărarul și a Cuvioasei Maria Egipteanca. Avem și o duminică de trecere între Postul Mare și Săptămâna Sfintelor Pătimiri a Domnului, numită a Floriilor, în care trăim bucuria Intrării Domnului în Ierusalim.
„Pregătire graduală pentru întâlnirea cu Hristos”
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel precizează în Cuvântul înainte al ediției Triodului din anul 2010 că „de-a lungul acestei perioade, Biserica, prin slujbe specifice acestui timp liturgic, ne pregătește gradual, sufletește și trupește, pentru întâlnirea cu Hristos Cel răstignit și înviat, chemându-ne la o înnoire a vieții spirituale, prin rugăciune smerită, post aspru, pocăință fierbinte, spovedanie și împărtășire euharistică intense și milostenie mărinimoasă”.
Cântarea care definește cel mai bine starea în care trebuie să fim în timpul perioadei Triodului este „Ușile pocăinței”, pe care o auzim la slujba Utreniei începând cu această Duminică a Vameșului și a Fariseului. Prin ea înțelegem că acum suntem chemați la pocăință pentru a putea ajunge la țelul urcușului nostru duhovnicesc – mântuirea adusă nouă de Jertfa și Învierea lui Hristos.
Din imnografia Triodului face parte și Psalmul 136 – „La râul Babilonului”. Acest plâns al poporului iudeu care a ajuns în robia babilonică este folosit acum ca un plâns al nostru de pocăință pentru păcatele pe care le-am săvârșit și care ne îndepărtează de Țara Făgăduinței, adică de Împărăția lui Dumnezeu, care ne-a fost deschisă de Învierea lui Hristos ce ne-a răscumpărat din blestemul păcatului Protopărinților Adam și Eva prin Scump Sângele Său vărsat pe Cruce pentru mântuirea noastră.
Părintele Cleopa vorbind despre imnurile Triodului ce ne pregătesc pentru lupta duhovnicească a Postului Mare spune: „Primul semnal al acestei pregătiri de luptă ni-l dau cele trei stihiri, care se cântă îndată după Evanghelia Utreniei: Ușile pocăinței, În cărările mântuirii și La mulțimea faptelor mele celor rele…, stihiri care ne umplu de umilință și ne răscolesc inimile. În lumina lor ne vedem cu sufletul și cu trupul întinate de mulțimea faptelor celor rele pe care le-am făcut; cu viața de până acum irosită în lenevire, iar ziua Înfricoșatei Judecăți apropiindu-se înspăimântătoare. Ce vom face? Adâncă mâhnire și cutremurare ne cuprinde și ne umbrește sufletul. Dar, în același timp, se ivește și o rază de nădejde: milostivirea cea nemăsurată a lui Dumnezeu, puternicele rugăciuni ale Maicii Domnului și lucrarea curățitoare și înnoitoare a pocăinței, ale cărei uși se deschid acum”.
Perioadă de învățare a virtuților
Prima virtute pe care o învățăm în urcușul nostru duhovnicesc din perioada Triodului este smerenia, pe care o aflăm în atitudinea vameșului din Templu. În sinaxarul Duminicii Vameșului și a Fariseului, Sfinții Părinți ne spun că „dumnezeiasca Evanghelie prin fariseu ne îndeamnă să ne ferim de păcatul mândriei sau al îngâmfării; iar prin vameș ne îndeamnă să ne însușim smerenia și pocăința, virtuți potrivnice acestui păcat”. Iar imnografia acestei prime duminici din Triod întărește cele menționate în Sinaxar: „Smerenia a înălțat pe cel rușinat de rele, pe vameșul ce a suspinat și a strigat către Ziditorul: Milostivește-Te! Iar semeția a surpat din dreptate pe ticălosul fariseu ce a grăit cu trufie. Deci, să urmăm celor bune, depărtându-ne de la rele”. Smerenia ne ferește de relele ce izvorăsc din mândrie, care este sursa răului și a păcatului în istoria creației.
Pentru a intra cum se cuvine în starea duhovnicească a Triodului, să primim în inimă cuvântul inspirat al imnografului din prima cântare a Vecerniei din Duminica Vameșului și a Fariseului: „Să nu ne rugăm ca fariseul, fraților, că cel ce se înalță pe sine se va smeri; ci să ne smerim înaintea lui Dumnezeu ca vameșul, prin postire, strigând: Dumnezeule, milostivește-Te spre noi, păcătoșii”.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei , Ziarul Lumina)