Sunt ani de când, mai cu seamă ”grație” spectacolului oferit de ”politica mare” – dar mică sub aspect spiritual! – scriu despre ”triada sumbră”: o gravă tulburare mixtă de personalitate, caracterizând pe mulți dintre liderii lumii de azi. ”Tulburaților” din politică, adăugându-li-se indivizi din vârful diverselor firme de succes, din administrație, armată, dar nu numai; și alte domenii, de la medicină și învățământ, la cercetare ori silvicultură etc., fiind grevate.
În toate cazurile e vorba de oameni care ”au reușit în viață” după normele și moda prezentului, ”viața reușită” sub aspect personal fiindu-le necunoscută.
Ar fi o impietate… științifică dacă aș rezuma mixtura psiho-comportamentală a acestor exemplare bipede, dar, spre a fi de folos în orientarea cotidiană a oricui, voi creiona câteva comportamente esențiale și stridente, cuprinse în amintita triadă.
Cert este că, la o privire atentă, aceste comportamente – mixate sau nu – pot fi observate nu numai la persoanele publice de vârf, ci și în lumea din jur, la… ”aproapele nostru”, cel de toate… silele; fie el coleg, cunoscut, soț, partener, te miri ce profesionist ori funcționar. De altfel, cei ”de sus” sunt dintre ”cei de jos”, cățărați cu orice preț, adesea ”călcând pe cadavre”, uneori și la propriu!
Cert este că în ultimele decenii explozia tulburărilor de personalitate este o realitate științific constatată, care a generat o amplă dizarmonie socială, începând cu ”războaiele” din viața de cuplu, cele de la serviciu și terminând cu sângeroasele conflicte dintre țări și cu cele de masă, dinăuntrul acestora.
Cele trei tulburări de personalitate amestecate în bolnavii cu pricina sunt psihopatia, narcisismul pervers manipulator și machiavelismul.
Psihopatia – subliniez: rezumând – se caracterizează prin lipsa empatiei, a compasiunii, prin impulsivitate, căutarea senzațiilor tari și prin reducerea vieții personale la clipa de acum, fără putința de a prevedea consecințele propriilor decizii și fapte, bazate pe ”nervi”. Psihopații nu dezvoltă strategii, ci numai tactici adaptativ-momentane, destinate succesului.
Narcisismul se caracterizează prin autosupervalorizare, pretenții exagerate, adversitate, ostilitate, tendința la dominare și control, farmec personal conștient și, uzând de acesta, printr-o mare dezinvoltură în societate – utilă spre a fermeca, cuceri, manipula – pe lângă o aparentă deschidere spre ”tot ce-i nou”.
Machiavelismul cuprinde urmărirea interesului personal cu orice preț, lipsa oricărei etici și – spre deosebire de psihopatie – ticluirea de strategii pe termen mediu și lung, menite atingerii scopurilor.
Firește că, în funcție de dominanța unora sau a altora dintre trăsături, indivizii cu triada sumbră pot fi predominant psihopați, predominant narcisici sau machiavelici, în funcție de om și situație.
La originea acestor maladii – din nefericire prea ușor acceptate social, dovadă fiind rostirea îngăduitoare: ”Așa e el/ea…” – se află eterna casă părintească, unde zestrea genetică și educația în ”cei șapte ani de acasă” – epigenetic, așadar – își spun cuvântul, întrucât ”Câte bordeie, atâtea obiceie” (corect fiind: obiceiuri).
Rezultatul este ”copilul invizibil”, purtând variatele tare ale familiei sale, loc unde respectul a lipsit: între părinții săi – ca soți – și de la aceștia față de el; o lipsă prezentă și în adultul de mai târziu, indiferent de tulburarea de personalitate care îl va stăpâni! Lipsa respectului rămânând un trist fir roșu ce unește cele trei tulburări de personalitate amintite, respectul fiind înlocuit printr-o nemăsurată mândrie.
Cercetările arată că, dacă în urmă cu câteva decenii triada sumbră caracteriza preponderent sexul masculin, la ora actuală incidența acesteia este egală la cele două sexe.
Tulburările de personalitate, de regulă, sunt nevindecabile. Infimul procent de indivizi care se eliberează de ele reflectă un uriaș efort de conștientizare, asumare, smerenie și … reziliență.
