Trezireaaaa! (…că deșteptarea, de unde!?)



Acușica se împlinește sfertul de veac de când România a înregistrat ultima sa prezență la un turneu final al Campionatului Mondial de Fotbal. Se întâmplă în 1998, iar ai noștri au dat atunci primul rateu în privința comportamentului de oameni normali, ba și sportivi pe deasupra, dând-o pe cocălărealade care de atunci nu ne-am mai desprins: de bucurie că au trecut de faza grupelor (bătând Anglia și Columbia!!!) fotbaliștii români s-au vopsit toți, absolut toți, pe păr, astfel încât următorul meci (care evident că a însemnat eliminarea noastră!) a găsit în iarbă unsprezece titulari… blonzi! Care, lesne de înțeles, nu se mai recunoșteau între ei, devenind o pradă lesne de rezolvat de Croația, care în niciun caz nu era pe atunci mai brează decât România. Alunecarea de atunci, după 3 turnee finale consecutive (în care chiar contam, astfel că în ’94, în SUA, chiar câștigarea titlului ar fi fost la îndemânagenerației formidabile de atunci) s-a transformat rapid în prăbușire, locul 5 de după World Cup ’94 devenind… 58 în doar câțiva ani! S-au perindat de atunci încoace prin echipanumită România tot soiul de necalificați, de maimuțoi „vopsiți” (cum bine îi numea un reputat antrenor), conduși de pe margine de alți impostori, precum Pițurcăori Daum, ultimul pe listă, cu voia dv, fiind Mirel Rădoi, care după regulamente n-ar avea dreptul să conducă nici măcar o echipă din Liga l, lipsindu-i tocmai… studiile. Din șirul ăsta de concesii și compromisuri, ne-am pricopsit cu o panaramă de echipă, făcută parcă în bătaie de joc, cei mai „performanți” fiind niște loseri prin naștere și prin evoluții. Ce mă-sa, și când, a făcut ceva la Națională loserul Keșeru? Când a dat el un gol care să fi contat? Și cum să-i dai numărul 10, cel mai important în orice echipă, unei rezerve eterne la club, unui loser calificat ca atare, precum Maxim!? Pe care, totuși, să-l ții pe tușă când ai priceput că-i o găină bleagă! Hai, gata, ne-am săturat de voi, maimuțoilor! Acasă, duceți-vă-n durerile voastre. Ia-ți-i, Mirele, și cărați-vă! Cei 3 sau 4 care chiar au știința și bun-simț, în frunte cu Ianis, să-și vadă de treabă, că știu. Restul? La gunoi, cu Mirel și cu Burleanu în frunte. Trezireaaaa! Aș fi vrut să spun „Deșteptarea!”, dar mă tem că e imposibilă.



Recomandări

30 de ani – generația de aur a Școlii Normale Suceava. Bucurie, emoții nesfârșite, recunoștință, prețuire

30 de ani – generația de aur a Școlii Normale Suceava. Bucurie, emoții nesfârșite, recunoștință, prețuire
30 de ani – generația de aur a Școlii Normale Suceava. Bucurie, emoții nesfârșite, recunoștință, prețuire

Reuniunea promoției 1975 – 50 de ani de amintiri și legături neșterse la Școala Gimnazială Nr. 6 Suceava

Reuniunea promoției 1975 – 50 de ani de amintiri și legături neșterse la Școala Gimnazială Nr. 6 Suceava
Reuniunea promoției 1975 – 50 de ani de amintiri și legături neșterse la Școala Gimnazială Nr. 6 Suceava