Trei groase rău

Avantajul de a privi simultan două meciuri la două televiziuni suprapuse se transformă uneori în handicap, tentația de a urmări de fapt patru (că de-aia există butonul ăla cu dus-întors pe telecomandă) făcându-mă uneori să mai pierd câte o fază interesantă. Duminică însă am avut noroc: am prins toate cele trei faze de poveste din cele trei meciuri care s-au suprapus doar parțial, nu integral. A fost mai întâi chestia de la Everton – Newcastle: o lovitură de cap, mingea se duce în bară, de acolo ricoșează cam la vreo 70-80 de cm dincolo de linia porții. Gol, ăia de la Everton se pupă, în timp ce Newcastle pleacă pe contraatac!… că un fundaș de-al lor degajase mingea din voleu de dincolo de linie. S-a reluat ca la englezi: de vreo 8-10 ori, din toate unghiurile posibile. De oriunde se arăta, golul era gol. Fără dubii, fără replică. Probabil că doar arbitrul de centru și cu tușierul nu văzuseră golul. Mai erau doar vreo 12 minute de joc. Și de șoc pentru Everton, păgubita. Ei bine, au reușit să înscrie totuși. Au fost egalați. Au mai înscris o dată. Iar egalați! Și uite-așa s-a terminat 2-2, dar am convingerea că dacă ăia doi orbi ar fi fost doar chiori, se termina 1-0. A venit mai apoi Vasluiul și golul decisiv din prelungiri. Contrar analizei din „Gazeta Sporturilor” de ieri, eu cred că a fost fault în atac. Chestia cu „atingere ușoară” nu ține. Fundașul era cu ambele picioare în aer când a fost „atins ușor”, adică arhisuficient ca să fie pus grămadă. Nu „atingere ușoară”, ci un strănut te dă de-a berbeleacul în poziția aia, așa că indubitabil trebuia fluierat fault. Nefluierând, arbitrul ăla are toate șansele să ajungă posesor de ecuson FIFA… când o ajunge Porumboiu șef peste arbitri. Ultima chestie tot aiurea s-a petrecut în Spania, la Rayo Vallecano – Betis: lansare în adâncime, adresantul aflat în ofsaid clar. Nesemnalizat și nefluierat. Fundașii se opresc, ăla fuge după minge. Totuși, primul ajunge la ea portarul lui Rayo. Care, în loc s-o degajeze, simplu, plonjează, el știe de ce. Îi sare mingea din piept direct la ăla din ofsaid care alerga. Gol în poarta goală. Și scandal. De mult n-am văzut trei chestii atât de groase una după alta. Ba și în țări diferite. De unde concluzia că toți arbitrii sunt de-o mamă.