Trei egaluri și două mari victorii. Sau invers!

Alaltăieri, cam cât a fost ziua de lungă, m-am tot întrebat cum voi reuși, cu doar două televizoare și un baby laptop (adică un netbook), să urmăresc cele cinci evenimente care urmau să mă încalece în preajma orei 22. În principiu, n-aș fi renunțat sub nici o formă la cel puțin trei dintre ele: Roger Federer contra lui Nole, fiindcă eu încă mai cred că Roger va fi din nou numărul 1 mondial „cu acte” (că prin joc este, cam din prima zi când s-a apucat de tenis), apoi Ibra contra Danemarcei și, chiar înaintea lor, amicalul Naționalei contra primei echipe chiar de fotbal pe care o întâlnim de câțiva ani încoace, Italia. Până să dea astea peste mine, mi-am făcut încălzirea cu dublul „nostru” (cred că și indienii zic la fel!) Bopana – Mergea, pentru recitalul care era firesc să vină după senzaționala prestație din prima zi. În fond, după ce-i desfigurezi pe gemenii Bryan (teoretic, niște Federeri ai jocului de dublu!!), cine naiba te-ar mai putea bate… decât, evident, tot gemenii, dacă bafta lor nemăsurată le va oferi șansa rejucării meciului fix în finală! Având însă în vedere că e totuși Mergea, nu Halep, sunt convins că și în finală le-ar mai da-o o dată gemenilor. …Și se făcu ora 21.45. Preț de vreun sfert de oră, m-am jucat de-a fotbalul, suficient cât să văd golul Sloveniei, ratările danezilor și, ca desert, golul nostru, o bijuterie aproape inexplicabilă. Apoi a venit Roger. Comutare: România intra pe televizorul de jos, pe Smart urca Roger – Nole (opțiune corectă, jur!), pe netbook privesc Suedia, dar sunt atent și la grafica de la Slovenia – Ucraina. Aici, noroc că nu s-a mai înscris până la terminarea tuturor celorlalte, așa că n-am pierdut absolut nici un gol, de nicăieri… nici măcar de la Columbia – Argentina, care a început tocmai odată cu repriză a doua a „europenelor”. În afară nevrozei, cu ce m-am mai ales? Păi, cu un show de legendă al lui Roger, care l-a bătut măr pe Nole, și cu trei egaluri la fotbal. Dintre ele, cel al României pare mai degrabă o mare victorie, așa că matematica zilei e nițel denaturată. Eu însă așa o consider, cu precădere datorită egalării din final. Am egalat totuși Italia, nu Finlanda! Închei acum, că vreau să prind finalul Argentinei!