Tratamentul singurătății

Singur într-o lume singură. Interesante cuvinte… dar totuși, reale?
Până unde poate ajunge singurătatea, de ce ne simțim singuri, de ce nu facem ceva pentru a înlătura singurătatea. Dacă suntem liberi care este rostul singurătății? Acestea și multe alte întrebări ce au la baza singurătatea se creează, singurătatea devenind asemeni chitului care la înghițit pe Iona.
Paradoxul lumii de astăzi este acesta: cu toată tehnologia care ne înconjoară noi suntem singuri. Dar suntem într-adevăr singuri? De ce ne simțim așa când până la urmă această viață trecătoare se încheie parcă mult prea repede asemeni unui izvor a cărui frumusețe a fost răpită de razele nemiloase și de căldura Soarelui ?
Omul nu a fost creat să rămână singur. Dacă nu își găsește împlinirea alături de jumătatea sa, asta nu înseamnă că nu mai are pentru ce trăi. Poate nu sunt în măsură să zic aceste cuvinte din lipsă de experiență, dar cred cu toată tăria că orice om se poate ridica din starea de singurătate care de multe ori îl cuprinde.
Și pe mine m-a cuprins, dar încerc să învăț în fiecare zi să mă ridic și să privesc darul lui Dumnezeu cu multă fericire. Deseori, când mă simt singură vorbesc cu Dumnezeu, iar dacă nu vorbesc, scriu. Este foarte important să nu rămână toată nedumerirea, toate răspunsurile fără întrebări și întreaga disperare în tine. Trebuie să ai un dar special… toți am fost înzestrați de către Creator.
Dacă îți cunoști acel dar special, exploatează-l fiindcă nu se știe niciodată pe cine îl poți ajuta, sau pe cine îl poți face fericit și implicit ești și tu ajutat, ești tu fericit pentru că iubirea se răsplătește cu iubire.
Când ne simțim singuri să ne gândim la Mântuitorul nostru care, timp de 40 de zile a fost singur în pustie, deși era într-un permanent dialog cu Tatăl Său, al nostru. Cea mai mare greșeală a noastră, a oamenilor este aceea că suntem mereu nemulțumiți, sfidându-L de multe ori pe Creator.Și eu am fost nemulțumită de multe ori, până când am fost în situația în care mi-am dat seama că nemulțumirea cea dintâi nu avea nici o logică.
Singurătatea este o boală grea, dar nu și incurabilă. Tratamentul trebuie aplicat în fiecare zi cu nădejde și iubire. Trebuie să luăm zi de zi pastila încrederii în Dumnezeu, a iubirii aproapelui și a încrederii în propria persoană, iar atunci tratamentul nu va da greș. Poate că va dura ceva timp până vom scăpa definitiv de boală, uneori chiar fiind riscul ca aceasta să recidiveze, însă având la noi pastilele miraculoase, riscul se diminuează iar vindecarea începe să își reverse dulceață asupra noastră.
Viața este un șir lung iar întâmplările prin care trecem sunt perlele care îmbracă șirul. Să nu lăsăm momentele triste să ne afecteze, să nu lăsăm singurătatea să ne doboară fiindcă ar fi păcat să ne irosim viața în acest fel. Sunt mii de oameni care au nevoie de ajutorul nostru, de mângâierea noastră, însă singurătatea, arma diavolească ne împiedică să vedem aceste lucruri, transformându-ne viața într-un calvar. Poate te simți uneori prizonierul vieții tale, însă nu uita că întotdeauna cheia este la tine, doar tu având posibilitatea să te eliberezi.
Niciodată să nu te subapreciezi, să zici că nu poți să faci ceva anume, pentru că te minți pe tine însuți. Orice pe lumea asta are rezolvarea, numai moartea nu și chiar și acea fiind doar podul pe are trebuie să îl trecem pentru a merge spre fericirea veșnică, sau din păcate spre chinul veșnic, așa că fruntea sus, privește înainte și mulțumește-I mereu la Dumnezeu pentru toate. Toți suntem incluși în planul Lui sfânt, nimeni nu este copil orfan.
(Mihaela GLIGAN, www.luminaortodoxiei.com)