Traore m-a păcălit, Niculae nu

Gazeta Sporturilor de ieri ne aduce o știre absolut senzațională: Lacina Traore a fost vândut! Ei, și? Care-i senzaționalul din știre? Stați puțin și nu mânați: l-a vândut Kuban-ul lui Dan Petrescu la Anzhi Mahachkala a lui Eto’o și Roberto Carlos. Nimic special, nici aici. Uluitor însă prețul: 20 de milioane de euro! Bani cu care Kuban zice că o să-și cumpere alți 2-3 jucători, pe lângă cel deja acontat, despre care vom mai discuta. Din această tranzacție rezultă câteva comentarii. Mă simt tentat să încep cu un autodenunț: pe vremea când numitul Traore juca în România, cred că am scris măcar de vreo 10 ori că n-are nici o treabă cu fotbalul, că e un mălai mare și-atât. M-am mirat la culme când am aflat de cumpărarea lui, zicând că pe Dan Petrescu l-o fi bătut soarele de Krasnodar în cap. Ulterior, l-am văzut pe Traore zburdând în campionatul Rusiei. Nu contra unor Ceahlăul sau Bistrița, ca la noi, unde părea la fel de împiedicat ca echipele alea de împiedicați, ci împotriva lui ȚSKA Moscova, Zenit St Petersburg, adică echipe chiar de fotbal. Alături de el, un alt fotbalist uluitor: Gigel Bucur, veșnic nebăgat în seamă de vreuna din muhaielele poreclite „selecționeri”. Ei bine, acolo, unde fotbalul e fotbal, și Traore a demonstrat că e fotbalist. De aici, e a doua concluzie: imaginea pe care ți-o formezi aici, în iarba pârjolită de Mafiile reunite, despre un fotbalist, poate fi complet greșită. Inexplicabil pentru mine este cum naiba și-o fi dat seama Dan Petrescu despre valoarea reală a lui Traore. Valoarea lui fiind dovedită și de prețul plătit de Anzhi. Vine acum partea bizară a întâmplării: cum ziceam, Petrescu a achiziționat deja un înlocuitor direct al lui Traore, un jucător de la care fanii echipei așteaptă, desigur, să-l vadă golgheter. El se numește Daniel Niculae și face parte din specia aia, destul de rară la alții și tare numeroasă la noi, despre care se vorbește ani de zile fără să afli vreodată de ce. El a plecat și s-a-ntors de nenumărate ori, ba e și abonat la Națională. Nu cred că la Kuban mă va convinge, ca Traore, că am greșit grav. La urma urmei, de câte ori în viață te poți înșela?