Trânta, sport național

Mai avem de suportat încă două episoade din suferința noastră înșirată pe durata celor 34 de etape, după care vine capătul și, desigur, mântuirea. Faptul că de la anul vom avea numai 14 în loc de 18 echipe nu înseamnă nici un câștig, din moment ce, cu tot cu play-off, numărul de etape jucate/mimate va fi mai mare. S-ar putea însă reduce, cu condiția ca inițial acreditările să urmeze cursul firesc de la noi și să dea faliment. Până atunci însă e cale lungă. Deocamdată, ceea ce ne preocupă este finalul acestei ultime ediții (aiurea!, faceți pariu că în vreo doi ani de acum înainte se va reveni la formatul actual?) cu 18 echipe, dintre care însă n-avem habar care ia titlul, care pleacă în preliminarii europene și care retrogradează. Iar pentru ca hazul că fie complet nebun, cică astăzi vom afla dacă una din ele, CFR Cluj, pleacă în Europa League sau… în Divizia B! Recunoașteți că suntem unici în galaxie, nu? Pe de altă parte, cu cât ne apropiem de linia de sosire, cu atât cresc suspiciunile de blat, bunăoară la echipele care se văd campioane, ASA și Steaua. Aici trebuie făcută precizarea că situația financiară (că doar de aia avem mai mult de jumătate din numărul echipelor fie în faliment, fie în insolvență) catastrofală, bașca antecedentele de tip Becali, nu mai lasă loc de mituit integral câte o echipă, pe principiul „valiza”. Așa că s-a revenit la procedeul omologat prin anii ’70 – ’80: se aleg 2-3 băieți „de încredere” dintre adversari și cazul e soluționat. În acest fel, Steaua și ASA au toate șansele să meargă cap la cap până în ultimul minut al campionatului, spre încântarea oficialilor care vor grohăi în continuare despre campionatul nostru cel echilibrat. Iar acolo unde, pe bani sau doar din simpatie, una din echipe nu se predă, păgubiților li se pare că au fost furați, așa că nu le rămâne decât să-i ia la pumni pe ăilalți, ca în cazul Rapidului. Sunt, oricum, liniștit: mai sunt doar două etape de trânte.