Ispas ar fi personajul mitic care se pare ar fi asistat la Înălțarea Domnului și la ridicarea sufletelor morților la Domnul.
Din ziua de Paști și până în ziua de Ispas, oamenii salută spunând Hristos a înviat! și li se răspunde cu Adevărat c-a înviat!, iar în ziua Înălțării Domnului se salută cu Hristos s-a înălțat! și se răspunde cu Adevărat că s-a înălțat!. După ziua de Ispas încep a se saluta obișnuit.
În această zi este Paștele Cailor: Numai în această zi se satură și caii o dată pe an, și doar un ceas pentru că așa au fost blestemați de către Maica Domnului:
Fire-ați cai afurisiți,
De mine, de Dumnezeu,
Mai tare de fiul meu.
Voi să nu mai aveți sat
Numa-n ziua de Ispas
Și-atuncea vreme de-un ceas
(Pop Reteganul-2, f.78)
Obiceiuri:
se poartă foi de nuc la brâu, pentru că și Hristos și-a pus când s-a înălțat.
se crede că cine moare de Ispas ajunge în cer
la Ispas se bat cu leuștean vitele, ca să se îngrașe.
se taie păr din vârful cozilor de la vite și se îngroapă într-un furnicar: „Să dea Dumnezeu să fie atâția miei și vitei câte furnici sunt în acest furnicar!”
În ziua de Ispas să nu se dea foc și sare din casă; foc, pentru că tot anul vei avea huit, vor avea oamenii inima rea în casă ca focul; și sare nu se dă, pentru că vacile nu vor avea smântâna.
Ce se seamănă după Ispas nu rodește
În ziua de Înălțarea Domnului, femeile care au în familie morți împart azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele morților, crezându-se că în acea zi se înalță sufletele lor la cer și să aibă merinde de drum.
Femeile împart laptele dulce fiert cu pasat și la cine dau trebuie să dea și un buchet de mături de pe câmp.
(Sursa: http://www.traditii.ro)
