Tradiții populare de Sf. Foca

Calendarul sărbătorilor tradiționale ale sezonului estival recunoscute și însemnate ca date importante în calendarul creștin-ortodox este pe cale de a se încheia. De departe, luna iulie este cea mai bogată în manifestarea unor credințe populare cu audiență foarte mare încă nu doar la acțiunile televizate de la Muzeul Satului.
Astfel, pentru generațiile mai vechi, dar și pentru tinerii proveniți mai ales din mediul rural sărbătoarea Aducerea Moaștelor Sf. Sfințit Mc. Foca face parte din categoria zilelor de peste an ce se bucură de mare atenție și cinstire. Legat de această sărbătoare oarecum surprinzător este faptul că cei care o țin, chiar dacă nu frecventează des biserica (neștiind, astfel, ce-i de fapt cu acest sfânt), cunosc foarte bine semnificația sărbătorii, care cade pe 23 iulie, ba, mai mult, ceea ce trebuie să nu facă, mai ales, în această zi.
„Ilie, Pălie și Foca”
Practic, sfântul trecut în calendarul creștin-ortodox astăzi, conform percepției populare, face parte din triada “Ilie, Pălie și Foca”, altfel chiar de temut pentru tineri și bătrâni, deopotrivă. Dacă despre Foca se zice că este cel care răspunde de incendiile și arșița care pârjolesc câmpurile cu grâne, Ilie Pălie se crede că ar fi fratele, tatăl sau vizitiul Sfântului Ilie, sărbătoarea ținându-se în popor tot de frica focului, dar și a bolilor, cu puțin înaintea sărbătorii de astăzi. Cel mai cunoscut din această triadă este cu certitudine cea a Sf. Prooroc Ilie, prăznuit pe 20 iulie, de fiecare dată, cel care în tradiția românească este asociat cu ploaia, fiind considerat stăpânul norilor, al fulgerelor, trăsnetelor și tunetelor, pe care le folosește ca să trăsnească dracii sau, atunci când e supărat pe oameni, pentru că, zice-se, și-a pierdut cojocul. Conform unei credințe străvechi, se spune că acest sfânt așteaptă întotdeauna nerăbdător ziua Sa, de aceea Dumnezeu îi spune că a venit abia după ce trece, de teamă ca Sf. Ilie să nu prăpădească lumea cu fulgerele care scapără din biciul său de foc. Chiar și așa însă, oamenii nu sunt scutiți deloc de ceea ce în popor se cheamă a fi “ploile de după Sântilii”, când cel care se plimbă prin ceruri în carul său de foc plesnește și trosnește de supărare că Dumnezeu l-a păcălit, eveniment consemnat și în lirica populară care spune că “Ziua s-a făcut iar noapte/ Pe oceanul de căldură,/ Îngerii vorbesc în șoapte/ De un sfânt cu foc în gură./ Toată holda îl așteaptă/ Să mai ude colbul țării,/ Cu bulbuci de apă castă/ Întru împlinirea verii…” Vară al cărei calendar privitor la astfel de sărbători mai consemnează pe 27 iulie ziua Sfântului Ilie cel mic (sau cel șchiop), numit și „Sf. Pantelimon”, sau “Pintilie călătorul”. Credința populară spune că este fratele mai mic al Sfântului Ilie și că el mijlocește pe lângă marele prooroc pentru ca acesta să nu trimită stihiile naturii asupra recoltelor. Ca mai toate sărbătorile acestei luni, această zi se ține pentru boli, incendii, grindină și furtuni, ziua aceasta fiind socotită drept sfârșitul verii, dată de la care deja încep pregătirile pentru întâmpinarea toamnei.
(www.evenimentul.ro)