Pregătirea costumului de urs pentru mascarada de Anul Nou se face din timp, cu o deosebită minuțiozitate, capul de urs este confecționat dintr-un suport metalic astfel încât să redea cât mai real forma de cap a animalului, peste care se întinde o piele de miel, fiind împodobit ulterior cu șiraguri de mărgele. Tinerii ce îmbracă acest costum poartă de la gât în jos un cojoc lung întors pe dos sau o blană de oaie, în mână țin un toiag (bâtă) având la unul dintre capete un lanț scurt de care se prinde un franj de culoare roșie.
De notat faptul că fiecare sat component al comunei întrunește caracteristicile tradiționale participând la desfășurarea acestor parade prin cetele proprii de căiuți, urși, capre etc. Cetele de urși sunt formate din grupuri de trei până la șase personaje, în frunte cu un ursar, costumul acestuia fiind confecționat dintr-un material în care roșul este culoarea predominantă.
Tinerii cei mai vânjoși ce îmbracă aceste măști, au ocazia de a-și etala forța și iscusința, caractere întâlnite la urs, ridicându-și ursarul pe bâte și purtat pe umerii acestora, își fac loc prin mulțimea adunată la această desfășurare de parade mascate ce au loc în ultima zi a anului în centrul satul Bănești, intrând în spațiul special amenajat, scena derulării acestor tradiții, în acompaniamentul tobei și strigătelor produse de către ursar.
Jocul urșilor este imprimat după un ritual vechi, în care se mimează moartea ursului apoi reînvierea, rotirea acestora în cerc și ridicarea pe toiag (bâtă), făcând parcă aluzie la depășirea iernii acestui animal prin hibernare și venirea primăverii, simbol al regenerării vegetației. Jocul urșilor este la fel de spectaculos ca și cel al căiuților fiind foarte apreciat. De menționat că caracteristicile acestui joc al urșilor este foarte asemănător, întâlnit și în satele învecinate, Chilișeni, Bosanci, Poieni etc.
Jocul caprei – descriere
Un loc deosebit îl ocupă și jocul caprei, între jocurile cu măști.
Costumul este confecționat dintr-un cap care să redea cât mai real forma capului de capră sculptat în lemn, maxilarul inferior este mobil, în timpul dansului acesta este acționat fiind tras de o sfoară, producând sunetele unei clămpăniri în ritm de fluier sau a strigăturilor interpretate de către cioban cum ar fi: Ta, ta, ta, căprița, ta!.. Să corespundă cât mai mult cu realitatea capul este încadrat de două cornițe împodobite cu oglinzi și panglici, fixat apoi de un băț care se sprijină de pământ. Corpul personajelor care interpretează rolul caprei este acoperit în prezent cu o scoarță, peste care se coase diferite panglici, deși până nu demult, copil fiind îmi amintesc că costumul caprei era acoperit cu stuf. Astăzi această tradiție este întâlnită în satele vecine cum ar fi Verești și Siminicea. Dânsul caprei este săltăreț, interpretând rolul zvăpăiat al acestor animale, totul se desfășoară pe ritmul și în acordul cântecelor unui fluieraș. Ca și la jocul urșilor și la jocul caprei sunt întâlnite mai multe faze printre care îmbolnăvirea, moartea și reînvierea. Cercetătorii presupun că dansul caprei provine din ceremoniile sacre arhaice închinate morții și renașterii divinității. Jocul caprei este cunoscut ca fiind numărul final, subordonându-se cetelor de căiuți și urși.
(www.ionelcurcan.ro)
