Tradiții de Sf. Andrei

Sfântul Apostol Andrei se bucură de o cinstire deosebită în Bisericile rusă, greacă și română, datorită faptului că a predicat în teritorii care aparțin azi Rusiei, Greciei și României. Patriarhia ecumenică din Constantinopol îl socotește chiar ca “întemeietor” al acestui “scaun apostolic”.
În tradiția populară, ajunul Sfântului Andrei este considerat ca un moment magic, în care lumea celor nevăzute se întrepătrunde cu a celor văzute. „Andreiu’ cap de iarnă”, cum îi spun bucovinenii, ar permite interferența planurilor malefice și benefice și se crede că ar „umbla strigoii” ca să fure „mana vacilor”, „mințile oamenilor” și „rodul livezilor”.
Cel mai temut în noaptea de Sfântul Andrei este strigoiul. Acesta e un mort ce nu și-a găsit odihna, și care este condamnat să rătăcească noaptea prin lume. Acești morți fie n-au ajuns în lumea de dincolo, fie refuză să se mai întoarcă, după ce își vizitează rudele de aici, la sărbători. Aceștia din urmă sunt “strigoii morți”, foarte temuți pentru că ei pot lua viața rudelor apropiate și aduce boli și suferințe.
Conform unor ritualuri străvechi, de ziua Sfântului Andrei era celebrat Anul Nou al dacilor, motiv din care această zi mai este numită și “Ziua lupului” (după simbolul dacic al lupului). În unele regiuni ale țării sărbătoarea se numește “Lupăria”.
(sursa: www.web13.net)