Tot Ramos salvează spectacolul!

Ce-mi fu dat să văd sâmbătă, 11aprilie, începând cu ora 16, în plină pandemie? Fotbal, frați români, ba încă și în transmisie directă! Meciul a debutat cam insipid și incolor, fără mari ocazii la vreuna din porți și fără alte faze care să stârnească vreun pic de emoție. De aceea, faptul că la pauză era 0 – 0 a fost logic și normal. Ceva s-a schimbat totuși în partea a doua a meciului, iar totul a pornit de la Ramos. Acesta a făcut mai întâi o cursă senzațională pe partea stângă, driblând vreo 3 adversari și lăsând în urmă, din alergare, încă doi, a simulat o centrare și l-a făcut „sanie” pe un fundaș advers, după care a păsat înapoi, la firul ierbii, cam pe la vreo 8 – 9 metri de poartă, central, unde a venit un coechipier și a șutat fără replică: 1- 0. A fost doar începutul, fiindcă după alte câteva minute, tot Ramos, care mi s-a părut inepuizabil, a preluat o minge pe la vreo 30 de metri, în poziție centrală, cu spatele la poartă, a pivotat pe stângul, iar apoi a tras un șut de poveste, cu dreptul, trimițând mingea fix la vinclu, în dreapta portarului, care a rămas absolut înmărmurit. S-a făcut 2 -0, scor cu care s-a și încheiat partidă, dar până la final tot Ramos a mai avut câteva acțiuni splendide, ba și o ratare monumentală, la urma primind și premiulde MVP al partidei. Ei, iată acum și dovada că nu halucinez și că doctorul Paziuc trebuie să-și ia gândul de la a mă avea de pacient: partida, transmisă live de Look Plus, a avut loc în campionatul Belarusiei (una din cele 4 țări unde încă se joacă fotbal,între Torpedo Zhodino și Energetik BGU Minsk, fotbalistul despre care este vorba aici numindu-se Gabriel Ramos, brazilian și categoric chiar fotbalist. Trebuie să vă spun că am văzut în două zile trei meciuri, celelalte două fiind Gorodeya – Dinamo Minsk (1 -0) și FC Minsk – Bate Borisov (0 – 3), cu un gol înscris din corner pe deasupra căpățânii portarului, care ațipise!) și vă jur că m-am simțit ca… acasă! Adică tribune ca la Clinceni, Chiajna sau Mioveni, de se vedeau livezile și ogoarele pe deasupra celor 4 rânduri de scaune, iar în tribune tot câte 14 spectatori, deși accesul nu fusese restricționat. E oarecum încurajator: îți lăsa senzația că în lume mai sunt și alții la fel de proști.