Cel mai ieftin și cel mai consumat fruct de sezon, pepenele verde, devine inaccesibil pentru tot mai mulți suceveni. Deși piețele sunt invadate de pepeni, atât de producție internă cât și de import, vânzările nu mai merg ca în anii trecuți, iar cumpărătorii care nu iau un pepene întreg, ci numai o felie sau două sunt tot mai mulți.
În Piața Centrală, Romică Niță vinde din 1992. Ne spune că în anii precedenți, cu un vârf în 2005, vindea o tonă de pepeni pe zi, iar acum e bucuros dacă vinde 150 de kilograme într-o zi.
„Anul ăsta am vândut mai ales cu felia. Zilnic, 10-15 pensionari vin în fiecare zi și cumpără doar o felie sau două, dar acum tot așa cumpără și familii cu copii mici. Vă spun eu, sunt copii care nici n-au gustat vreodată pepene, mai ales de la țară”, afirmă Romică Niță.
În piețe, kilogramul de pepene se vinde cu 1,50 de lei. În piața angro din Burdujeni costă însă 60-80 de bani kilogramul, în funcție de cantitatea cumpărată. Ieri, erau la vânzare circa 150 de tone de pepeni.
Marian Melinte este un producător din Cudalbi, județul Galați. Fost angajat la Navrom, după 1990 s-a apucat de agricultură: cultivă pepeni și crește tăurași de carne. Cu pepeni la Suceava vine de cinci ani.
„Am venit de alaltăieri, cu zece tone, dar merge prost. Anii trecuți, zece tone vindeam în două zile, acum cred că nu-i dau nici în două săptămâni. Noi am scăzut prețul la angro, dar la tarabă a rămas același și nu se vinde. Acum dăm cu 60 de bani, săptămâna viitoare s-ar putea să dăm cu 30”, spune producătorul.
„Nu mai rentează să faci agricultură, de când s-au scos subvențiile”
La vânzare este ajutat de fiica sa, în vârstă de 16 ani, soția a rămas acasă, să se ocupe de zootehnie. Lucrează doar cu familia, spune că ar fi prea scump să angajeze oameni, chiar și cu un salariu de 500-600 de lei pe lună. Muncesc din zori până noaptea târziu și când pleacă cu marfă dorm în cabina mașinii.
„Nu mai rentează să faci agricultură, de când s-au scos subvențiile. Bagi 60-70 de milioane într-un hectar de pepeni, fără să socoți munca, drumurile, motorina și piesele la mașină și scoți maxim 100 de milioane. Nu-ți convine”, mai spune el.
Un alt producător a venit tocmai din Ialomița, să testeze piața din Suceava. De sâmbătă după-amiază până ieri la prânz n-a vândut nici măcar 200 de kilograme.
„Până acum, producția o dădeam de acasă, acum umblu prin țară ca s-o vând și nu merge deloc”, spune el.
În piața angro sunt și firme sucevene, însă cu pepeni de import. La vânzare stau angajații, nu patronii, și nu sunt dispuși la declarații de presă.
Un singur producător, dar de cartofi și ceapă, Marcel Costel, din Milișăuți, are aceleași prognoze sumbre ca și cultivatorii de pepeni. „La iarnă, o să mâncăm cartofi din Olanda. Acum e un leu kilogramul și nu se vând, astfel că prețul o să mai scadă. Să vedem ce facem la iarnă”, mai spune el.
În Piața Mică, mirosul fetid de la containerele de gunoi acoperă aroma fructelor de pe tarabe
Dacă marii producători se confruntă cu dificultăți, țăranii care vin din satele din jurul Sucevei cu câteva legături de pătrunjel și două, trei grămăjoare de usturoi abia mai fac față. Viorica Dănilă, la cei 67 de ani, vine de câteva ori pe săptămână de la Salcea cu ce are prin grădină: câteva fire de flori, fasole boabe, trei legături de morcovi, două de sfeclă roșie și vreo cinci grămezi cu câte trei-pAtru căpățâni de usturoi. Are 300 de lei pensie și nu se descurcă, așa că înfruntă canicula și încearcă să mai facă vreo câțiva lei. „Facem și noi cum putem, împărțim banii în toate părțile și încercăm să ne descurcăm, dar tare greu”, a oftat femeia.
De remarcat curățenia din toate piețele Sucevei, efectuată în fiecare noapte și întreținută peste zi, după cum ne-au spus cei care vând aici. Doar la Piața Mică, în zona containerelor de gunoi, administrația piețelor ar trebui să spele pardoseala de zeama scursă din containere, cu o soluție clorurată sau un alt dezinfectant care să anihileze mirosul de putred și dospit. În Piața Centrală, în Piața Burdujeni și în piața angro această problemă nu există.
