Tot mai departe

Încă nu mi-a trecut spaima. La ora când scriu, a trecut o bună jumătate de zi de când s-a încheiat meciul dintre Cipru și Serbia și au mai rămas vreo 9 ore până să începem să ne facem de râs în fața Croației. Cum ziceam, mă trec fiori reci pe șira spinării la amintirea a ceea ce am văzut. Nu, nu de Serbia vorbesc… ci de Cipru! Sârbălăii i-au desfigurat pe ciprioți, exact așa cum mă așteptam: o viteză demențială, o tehnică de vis, totul sub deviza „repede spre poartă”. Nimic special până aici. Grav, neliniștitor pentru noi, ba chiar înspăimântător e faptul că în fața lor nu vom reuși nimic din ceea ce a reușit Cipru: vreo 3 – 4 contraatacuri fulminante, rezolvate totuși de portarul sârbilor, adică de omul care nu va fi deranjat decât, eventual, de vreo lovitură liberă trasă de Mutu. În rest, vă spun încă de pe acum, n-o să avem nici o treabă. În timp ce sârbii joacă exact ceea ce joacă toate echipele care se respectă, noi suntem tot mai departe. Mi se pare halucinant să-i tot convoci la lot pe alde „Guriță”, Bănel ori Florentin Petre și să pretinzi că ăștia sunt bici care mai și pleznește! Repet, nu suntem nici de valoarea Ciprului care practic n-a avut replică. Iar până la sârbi distanța este galactică. Ceva îmi spune că deja ne vom fi lămurit unde ne aflăm, încă de ieri, din meciul cu Croația care e doar nițeluș mai bună decât Serbia. Vă dau întregul scenariu, acum, cu 9 ore înaintea fluierului de început. Așadar: la urma urmei, n-a fost decât un meci amical, deci needificator. A fost o partidă în care s-a încercat omogenizarea. Și găsirea de alternative în cazul în care piesele de bază, Chivu și Mutu, vor lipsi. Sigur că mai sunt deficiențe. Dar în timpul rămas până la meciul cu Serbia, le vom remedia. Să nu uităm că e primul meci din acest an. Că băieții sunt în plină perioadă de acumulări. Că au venit după stagii de pregătire la căldură, iar frigul de acasă i-a surprins. Că Bucureștiul nu-i Constanța și că nici vara nu-i ca iarna. … Dar cel mai al dracu’ e că nici sârbii, nici italienii nu-s ca brazilienii. Dacă n-ați văzut cum i-a dat cap în cap Robinho pe „cei mai buni fundași din lume”, italienii, atunci n-ați văzut nimic. Iar dacă da, atunci sigur îmi dați dreptate când spun că mai demn ar fi să ne retragem din toate competițiile.