Tot mai departe de Europa

Alaltăieri a început o nouă ediţie a cupelor europene, startul dându-l chiar cea mai importantă dintre toate competiţiile la nivel de club, Champions’ League. Trecem peste faptul că ea nu îşi mai justifică numele, participantele fiind nu doar campioanele ţărilor de pe continent, ci şi echipe de pe locurile următoare, numărul acestora fiind diferit de la o ţară la alta, în funcţie de coeficientul UEFA al ţării respective. Pe cuvânt că mă ia cu capu’ când mă gândesc că acum un deceniu şi jumătate aveam chiar două echipe în grupele Champions’ League, iar din 2014 încoace nici măcar nu ne-am mai apropiat de ea, rarele calificări ale câte unei amărâte din România producându-se exclusiv în competiţiile de mâna a doua şi a treia, adică Europa League şi Conference. Bine că nu-s mai multe, că dacă ar fi, să zicem, 5, atunci mai mult ca sigur că ne-am bate pentru calificare în asta de la urmă cu celelalte găini ale Europei, de felul Maltei, Andorrei ori Gibraltarului. Nu există o explicaţie plauzibilă a prăbuşirii ăsteia dramatice, cu excepţia acelora că tot fotbalul românesc este o prefăcătorie, o vopsitorie generalizată, o spălătorie de bani organizată, în care mimarea intenţiei de performanţă ţine loc de fotbal adevărat, aşa cum aveam acum 30 de ani. Toate astea mi-au fost mai evidente ca oricând alaltăieri, urmărind primele 6 meciuri din Champions’ League. Au fost meciuri şi cu 8, şi cu 5 goluri, cu întoarceri de scor, cu rezultate finale lovite de paranormal, cu lovituri de pedeapsă şi cu eliminări, totul pe fondul unui spectacol de aceeaşi calitate uluitoare, indiferent că se desfăşura la Madrid, la Lisabona ori Torino. În toată nebunia asta am fost şi noi reprezentaţi: e vorba de un fost fotbalist, pe nume Man, deversat nu se ştie cum de la Parma la Eindhoven, locul unde acum peste 3 decenii începea să-şi croiască o carieră glorioasă Gică Popescu. Man şi-a început-o ca rezervă în campionat, a frecat banca cu dosul şi în Champions’, iar între timp a ajuns pe locul 1 în clasamentul olandez al transferurilor ratate! Între ce era Popescu şi ce e Man distanţa e cosmică, exact cum e şi cea între echipele noastre şi restul Europei.