S-ar putea crede că m-am lecuit de pronosticuri după ce am dat-o în bară, ca și tricolorii (de două ori!) la meciul cu Finlanda. Ei bine, nu. Dacă succesele aduc succese, hai să vedem dacă (semi)eșecul are un asemenea tupeu încât să se duplice: vreau și cred într-o victorie la două goluri în Faroe! Atenție, nu una la un gol, ca la meciul tur, în care ne-a stat inima în ultimele minute. Mai am o intuiție și în ce privește meciul Ungariei în Grecia, dar ar fi rușinos să ne calificăm fără victorie în acest ultim meci din această grupă bizară, în care echipa provenită din prima urnă ocupă ultimul loc, cu înfrângeri pe linie (la zero!) pe teren propriu! Ar fi strigător la cerul Olimpului să se termine așa campania asta pentru greci, foști campioni continentali. Plus că nici ungurii nu sunt de speriat, ne amintim ce-au pățit la precedentele calificări, când aveau meci decisiv în deplasare, 1-8 cu Olanda. Păstrez proporțiile, așa că măcar un egal reușit de „Syriza” nu mi se pare un capăt de țară. Însă, repet, adevărata problemă e la noi. De la jumătatea campaniei tot spun că suntem ca și calificați, numai că această suită neverosimilă de zero-uri ne-a împins în ceasul al doisprezecelea. Dar totul e bine dacă se termină cu bine.
Odată cu tragerea liniei și la aceste preliminarii, sper să salut, pe lângă calificarea în premieră a Islandei, și pe cea a Albaniei, asta dacă va fi bătut în Armenia. De altfel, duminica de 11 octombrie ne-a răsfățat și cu alte evenimente sportive de prim plan, pe lângă ultimul meci al „stejarilor” la Mondiale, împotriva Italiei, a mai fost și finala turneului de tenis de la Beijing, dintre Djokovic și Nadal. Pe aceastea sunt în măsură să le și consemnez. La rugby, previzibil, nu s-a mai repetat minunea din meciul cu Canada, dar măcar am reușit de data asta trei eseuri (!), în timp ce la tenis Djokovic a învins sec, 6-2, 6-2. Aparte, dacă în ceea ce-l privește pe Nadal ne-am obișnuit cu vestitele-i ticuri, ce spuneți de ritualul transformeurului galez Dan Biggar?!