Un preot ortodox din Arad și trei meșteri lucrează la foc continuu în aceste zile, din mâinile lor ieșind tone de lumânări care vor răspândi lumina de Paște. Criza economică nu a ocolit însă nici acest meșteșug, preoții afirmând că numărul comenzilor a scăzut la jumătate în ultimii cinci ani.
Zeci de mii de lumânări pleacă, în aceste zile, dintr-un atelier bisericesc din municipiul Arad pentru a se aprinde în Noaptea Învierii.
În micul atelier al Arhiepiscopiei Aradului începe povestea luminii pascale. Doar patru oameni trudesc aici de dimineață și până târziu în seară, modelând ceara.
„Lumânarea are o semnificație aparte, gândindu-ne că Iisus Hristos spune: «Eu sunt Lumina Lumii». Chiar și ca materie, trebuie să fie legată de lumina care izvorăște din Dumnezeu și pe care noi suntem chemați să o răspândim. Privind lumânarea care stă aprinsă în biserică, în spatele mirilor, la botez ori la căpătâiul celor adormiți, ne dorim a fi lumină și căldură pentru cei din jur”, spune părintele Vasile Pop, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Aradului.
Cel care conduce atelierul este părintele Gheorghe Contraș. El spune că opt tone de lumânări sunt deja pe stoc și sunt distribuite, în aceste zile, către bisericile ortodoxe din tot vestul țării, iar până la Paște producția va continua fără întrerupere.
De 21 de ani, Ana Păcurar dă formă făcliilor și spune că a întins mii de kilometri de fitil.
„Mi-ar fi imposibil să spun câte lumânări am făcut, dar cu siguranță este vorba despre milioane. Fitilul întins de mine în rame ar înconjura pământul”, afirmă arădeanca.
Angajații spun că meșteșugul lumânărilor nu s-a schimbat prea mult de-a lungul vremii, dar că acum sunt ajutați și de câteva aparate mecanizate.
„Se topește parafina în cazan, iar ramele cu fitil coboară în lichidul fierbinte de 12 sau 13 ori, până când lumânările ajung la grosimea potrivită. Întreaga operațiune durează o oră. Apoi, lumânările sunt uscate și tăiate pe diferite dimensiuni”, explică meșterul lumânărar Florin Măduța.
Parafina este adusă tocmai din Rusia, iar fitilul din India. Preoții se plâng însă de calitatea fitilului, care a scăzut în ultimii ani.
„Nu mai este sută la sută bumbac, ci în combinație cu poliester, ceea ce face ca fitilul să fie de o calitate inferioară. Problema e că scoate mult mai mult fum, iar asta se vede mai ales în biserici, pentru că au de suferit icoanele și picturile de pe pereți, care se înnegresc”, explică părintele Contraș.
O tonă de fitil se cumpără, anual, din India și ajunge pentru zecile de mii de lumânări care se confecționează în atelier. Totuși, cei patru meșteri spun că, în ultimii cinci ani, le-au scăzut vânzările cu cel puțin 50 la sută. Ei cred că și în acest domeniu criza economică și-a spus cuvântul. Oamenii au cumpărat mai puține lumânări provenite din atelierele bisericilor, preferând produse de pe piață, care în unele cazuri sunt mai ieftine.
„Criza economică a determinat și o concurență, fiind multe produse de acest fel pe piață. Atelierul produce mult mai puțin, dar supraviețuiește din cererea existentă cu ajutorul bisericilor”, spune consilierul cultural al Arhiepiscopiei Aradului, părintele Vasile Pop.
Meșterii atelierului au cel mai mult de lucru în această perioadă a anului, pentru că de Paște este cererea cea mai mare. De la Arad, lumânările pleacă la un preț de 40 de lei kilogramul, iar în biserici se vând cu 50 de bani, până la 2 lei bucata, în funcție de mărime.
Marian Buga, marian.buga@mediafax.ro
