„Timpuri noi” n-a fost tocmai prima opțiune a celor care s-au ocupat de organizarea Balului bobocilor din acest an. Ca mai mereu, s-au vehiculat nume de tot felul, de la „Voltaj” (brrr!) și Mărgineanu (de ce nu?) până la alde „D.J. Project” (n-o fi cu „K”!?, că eu aș pune chiar doi!) ori farfuze d-alea de pun C.D.-ul și-și etalează hoitul.
„Timpuri noi” figura printre numele vehiculate, iar eu, un fel de co-organizator (mulțumesc dragilor mei elevi pentru încredere!) le-am susținut cauza în deplină cunoștință de cauză: îl văzusem pe „Artan” (în interviul luat pentru PLUS TV mi-a zis ce înseamnă asta: nu știe! Adică, pe la vreo 7 ani, proaspăt mutat în alt bloc, a ieșit pentru prima oară la joacă împreună cu noii vecini, iar de acolo s-a întors cu porecla asta!) anul trecut, la „Stufstock”, unde mă dădusem să-i văd pe „Toy Dolls”. Cânta atunci cu „Partizan”, grup format după ruperea în două a lui „Timpuri noi”. A fost absolut impresionant: un showman perfect, cu umor, cu bun simț, cu voce și cu o prezență scenică originală. Lucruri pe care le-a etalat, chiar cu asupra de măsură, și alaltăieri, pe scena Casei Culturii. Alături de el, prietenul de-o viață Dan Iliescu, chitarist de viță nobilă, un perfecționist dar și un virtuoz cum puțini sunt pe scenele noastre. Formula de patru îi include și pe Andrei Bărbulescu la baterie, protagonist al unui moment de dialog tobe-sală încântător și Victor Rivalet (keyboards), „juniorul” perfect integrat și care face și un backing vocal remarcabil.
„Timpuri noi” nu cântă d-alea cu „sus mânuțele, suuus!”, ci Muzică. E un punk-rock oarecum parodic, adresat cu certitudine unui auditoriu cu I.Q. ușor peste medie. Așa cum s-au dovedit a fi alaltăieri „ștefaniștii”, a căror participare a fost totală, inclusiv a celor care avuseseră ceva rețineri. Cu siguranță că momentele cele mai gustate au fost deja străvechiul „Adelin” și proaspătul „Tata”, cântate, vers cu vers, de mai toată sala.
N-a fost doar o „cântare”. A fost un eveniment de felul celor pe care doar Muzicienii îl pot crea și neapărat doar în fața unui public pe măsură. Mulțumim „Timpuri noi”, mulțumesc dragi „ștefaniști”. Ce-aducem la anu’?
