Trăim vremuri foarte ciudate, tulburi și pesimiste. Suntem conștienți că trebuie să facem foarte multe lucruri și de cele mai multe ori le facem pe fugă. Totul este făcut pe fugă, iar timpul se scurge în fiecare zi fără să ne dăm seama cum a trecut ziua.
Câteodată, ajungem să privim în urmă resemnați și oftând că a mai trecut o săptămână, o lună, chiar un an… Timpul trece foarte repede, iar noi, pe zi ce trece, parcă nu mai reușim să facem față la toate lucrurile. Timpul, cu siguranță, are altă dimensiune în vremurile astea pe care le trăim !
Îmi aduc aminte de anii copilăriei când orele la școală treceau atât de greu, la fel și orele pentru învățat dar când veneau zilele de vacanța eram cel mai fericit copil. Vacanța mare din vară dura foarte mult timp, atunci dura parcă o veșnicie.
Aveam timp pentru toate, pe care le făceam cu grijă, fără grabă și cu multă dragoste. Găseam atunci răgazul de a mă bucura de păpuși, pictură, de a mă juca și de a fi copil în adevăratul sens al cuvântului. Ziua părea foarte mare și aveam timp pentru toate jocurile copilăriei. Ba mai mult, întindeam o pătură în spatele blocului și citeam câte o carte sau povesteam cu prietenele ore în șir până mă striga mama la masă. Cu toți când eram mici ne doream să treacă timpul repede, să fim mari… dar timpul trecea lin și încet.
Cum zicea cineva în mod ironic “acum îmi doresc să mai fiu pentru o zi copil”, în care timpul să treacă lin și încet. O zi în care timpul să nu mi se mai pară că zboară fără ca eu să îmi dau seama când.
Ana Maria MĂRGINEAN
