Nu de puține ori auzim părinți care se scuză sau se acuză că nu au mai mult timp pentru copil sau se frământă întrebându-se dacă îi oferă suficient timp.
Timpul alocat nu ține de cantitate ci de calitate. Adesea este mai bine folosit un timp mai scurt. Timpul nelimitat în prezența copilului, lipsa altor obligații, duce uneori la oboseală, plictiseală, saturație, de ambele părți.
Degeaba ești cu el ore în șir dacă nu comunici, nu stabilești contacte, nu îl provoci pentru a exersa simțuri, mișcări, emisii verbale, voința etc. Ești cu el, dar copilul nu beneficiază de prezența ta.
Copilul se simte mai ușor singur atunci când ești tot timpul cu el, decât atunci când timpul tău este limitat și îl folosești din plin.
Dacă ambii părinți merg la muncă, la întoarcerea acasă trebuie alocat timp copilului. Epuizarea de la serviciu, lipsa disponibilității și răbdării trebuie înfrânte. Copilul are acum nevoie de prezența ambilor părinți, de contacte cu ei, de dovezi de afecțiune. Timpul trece și lipsa acestora poate avea urmări în întreagă evoluție viitoare. Copilul nu rămâne mic!
Orice activitate (necesară de altfel) poate fi amânată: curățenie, cumpărături, corespondență, cina părinților, o emisiune etc. Mult mai importantă și necesară este joaca cu copilul. O poveste, o construcție din cuburi, un „cucu bau”, comunicarea, manifestările drăgăstoase sunt cele ce asigură copilul de dragostea părinților, îi dă siguranță și fericire, contribuie la armonia în care vreți să crească.
Pe lângă acestea, celelalte activități obligatorii făcute pentru copil (hrănirea, baia, schimbatul etc.) pot fi folosite pentru comunicare tandră și joc. Poți să-l speli repede povestindu-i partenerului problemele de la serviciu, sau poți să-i aloci copilului acele minute, să faci parte din joaca lui.
Dacă copilul se simte ignorat va încerca să atragă atenția în orice mod. De obicei se înmulțesc poznele, crizele, și de la un moment care ar fi putut fi benefic și fericit, se ajunge la confruntări și situații problemă.
În astfel de situații unii părinți încearcă să disciplineze copilul și atunci el va percepe că întâlnirea cu părinții lui se reduce la ceartă. Uneori ești încărcat negativ de la serviciu și totul ia proporții mai mari. Presiunile pe care le acumulezi peste zi nu trebuie să afecteze în vreun fel micuțul, nu el este cel care trebuie să suporte consecințele.
Alți părinți reacționează invers. Consideră că dacă tot au puțin timp de petrecut cu copilul, acesta nu trebuie să se reducă la disciplină. Aici începe cercul vicios, iar situația se va înrăutăți.
Alocând timp activ și de calitate copilului tău, elimini riscul instalării unor tulburări care pot afecta somnul, masa, comportamentul și de ce nu starea și evoluția generală a copilului.
www.problemele-copilului-meu.ro
